Profilul lui I.L. Peretz în cultura româna: de la traducere la receptare 1

Abstract

In Romania, Yiddish classic literature is not a consistently marketed literary culture; known mainly through the massive translations from Sholem Aleichem in the first decades after the beginning of the Communist regime due to ideological purposes and to I.B. Singer's works after the end of the Communist regime due to marketing strategy of promoting a Nobel Prize laureate on the book market, Yiddish literature remains still a field to be discovered by the Romanian public. Therefore, to the regular Romanian reader, I.L. Peretz's work remains largely unknown and the profile of the author still to be discovered even a century after his death. If Peretz's poetry may be rarely identified in Jewish Romanian cultural press, his highly successful plays were never translated, although they received great attention when performed in original on Romanian Yiddish stages. The current research focuses eventually on Peretz's prose and identifies the different editions which appeared in Romanian version, analyzing the political and cultural context in which these volumes were published and the presentational discourse accompanying them for public use. Compared with the pre-WW2 period when Peretz's work and its translation into Romanian served as a pretext for stimulating the popularization of Yiddish culture, his profile during the Communist regime was employed for ideological purposes, while downplaying the religious and ethnic aspect of his literary discourse. A victim of different ideological agendas, I.L. Peretz's work still awaits proper reconsideration.

Headnote

Key-words: literary translations, ideology, Hassidism, Judaism, reception, I.L. Peretz

1. Preliminarii

În România, literatura clasica de limba idis nu este una dintre literaturile nationale promovate în mod constant; cunoscuta mai ales prin traducerile masive din opera lui Salom Aleihem din primele decenii de dupa începutul regimului comunist din motive ideologice evidente, dar si prin opera lui I.B. Singer tradusa aproape în întregime dupa caderea regimului comunist printr-o strategie de marketing de promovare a unui laureat al Premiului Nobel pe piata de carte din România, literatura idis înca ramâne un domeniu care urmeaza sa fie descoperit de catre publicul românesc.

Dintre autorii de prima marime din literatura clasica idis, Isaac Leib Peretz (1852-1915) este relativ putin cunoscut în România. Unul dintre fondatorii literaturii idis, alaturi de Mendele Mocher Sfarim si de Salom Aleihem, Peretz a fost poet, prozator, dramaturg si folclorist, dar si unul dintre promotorii culturii idis în Imperiul Tarist. Inspirându-se din viata comunitatilor evreiesti din zona poloneza, a fost influentat de miscarea hasidica si de folclorul idis care se afla la baza multor povestiri si texte dramatice. Cu toate acestea, Peretz este relativ putin cunoscut de publicul românesc, existând putine traduceri în editii rare, iar unele zone ale literaturii sale, de altfel extrem de apreciate, lipsesc în traducere româneasca.

Articolul de fata urmareste analizarea modului în care Peretz este prezent în cultura româna prin intermediul traducerilor, a discursului oferit de studiile care însotesc volumele si care ofera o anumita grila de lectura, deseori cu o semnificativa miza politica, dar si prin intermediul selectiei continutului si al traducatorilor implicati. Reprezentând un studiu de caz, cercetarea urmareste sa semnaleze aspecte semnificative privind situatia literaturii idis pe piata ideilor din România.

2. Profilul lui I.L. Peretz

Nascut în 1852 în oraselul polonez Zamosc, la acea vreme parte din Imperiul Tarist si important centru al Haskalei2, Isaac Leib Peretz provine dintr-o familie proeminenta de origine sefarda, familia sa ajungând în Zamosc aproape imediat dupa expulzarea din 1492 a întregii comunitati. De generatii, stramosii sai fusesera oameni de afaceri cunoscuti care sustinusera comunitatea, dar si învatati care confereau o ascendenta rabinica familiei; cu un succes relativ modest, tatal, Iude, era un negustor cunoscut în Zamosc , iar mama, Rivke, se ocupa de pravalia familiei. Isaac Leib este cel de-al doilea copil din cei noua ai familiei, dar cel mai vârstnic din cei trei care supravietuiesc si ajung la maturitate. De orientare ortodoxa, familia îi ofera micului Isaac Leib o educatie traditionala religioasa, însa acesta, desi se remarca prin inteligenta si aptitudini în studiul textelor religioase, e atras curând de cercurile maskililor3 si devine înca din adolescenta fascinat de literatura si cultura europeana, renuntând la studiile religioase. Învata, pe lânga ebraica si idis deprinse în mediul familial, limbile rusa, germana, polona, dar si, în mod autodidact, franceza. Accesul la biblioteca personala a unui intelectual din oras îi deschide, astfel, un univers fascinant si reprezinta evenimentul cheie din adolescenta sa.

Casatoria aranjata de familie cu fiica unui important maskil polonez, poetul si filosoful Gabriel Iehuda Lichtenfeld, se finalizeaza dupa câtiva ani cu un divort, însa apropierea de socrul sau îl stimuleaza sa debuteze în presa de limba ebraica în 1875 si sa publice si un prim volum de poezii în aceasta limba, în colaborare cu Lichtenfeld, Sipurim be-sir ve-sirim sonim ('Povesti în versuri si Poeme alese'), în 1877. Dupa divort, decide sa îmbratiseze cariera juridica, studiaza dreptul la Varsovia si apoi îsi deschide un cabinet de avocatura foarte prosper în Zamosc, care va functiona timp de un deceniu, dar care îl va îndeparta de scris. În 1887, lui Peretz îi este suspendata licenta si îi este interzis sa mai practice avocatura, fiind acuzat de autoritatile tariste de sustinere a miscarii nationaliste poloneze si de simpatii socialiste. Acestui moment de criza îi datoram apropierea sa de cultura idis; ramas fara slujba, accepta sa participe la o expeditie etnografica finantata de filantropul Ian Bloch în scopul de a oferi o imagine realista a situatiei sociale a evreilor polonezi de la acea vreme; între 1890-1891 el calatoreste prin comunitati evreiesti diverse din regiunea sa si intra în contact cu folclorul idis, dar si cu miscarea hasidica si literatura generata de aceasta. Lucrarea lui Peretz, Bilder fun a provint-raize in tomasover poviat um 1890 ior ('Impresii dintr-o calatorie prin regiunea Tomaszów în 1890', 1891) este singura lucrare rezultata din aceasta expeditie.

Desi debutul sau are loc în ebraica, adevarata sa cariera va începe în idis în 1888, când Salom Aleichem editeaza la Kiev prima antologie de literatura idis, Di idise folks-bibliotek, în care Peretz publica lunga balada Monis, lucrare care se va bucura de mare succes si care îl va lansa ca autor. În acea epoca, ideea unei literaturi idis moderne era de neacceptat pentru intelectualitatea evreiasca est-europeana pentru ca idisul era considerat doar un "jargon" nedemn pentru creatii literare, în vreme ce ebraica era limba de prestigiu a elitei. În acest context, Peretz are meritul de a fi intuit printre primii importanta crearii unei literaturi si culturi in idis, limba maselor evreiesti est-europene. Opera sa a inclus poezii, povestiri, schite, eseuri, piese de teatru si note de calatorie inspirate din lumea evreiasca est-europeana.

Stabilindu-se în cele din urma la Varsovia, Peretz devine functionar al comunitatii evreiesti din oras, ocupând un post modest si prost platit pâna la sfârsitul timpuriu al vietii sale, însa având timp pentru scris si pentru promovarea tinerilor autori de limba idis. Casa sa devine astfel un loc de întâlnire al tinerilor scriitori pe care îi îndruma si carora le deschide portile publicatiilor si editurilor. Scriitori cunoscuti, precum Salom As, S. An-ski, Dovid Bergelson, Der Nister, Alter-Solem Kacyzne, H.D. Nomberg, Iosef Opatosu, Dovid Pinski, Lamed Sapiro, Yehoas, Abraham Reisen, Peretz Hirsbein, I.M. Vaisenberg sau I.J. Trunk, confirma aportul esential al sustinerii lui Peretz în carierele lor. Înceteaza din viata la Varsovia în 1915, fiind deplâns de peste o suta de mii de persoane care au participat la înmormântare; ulterior, demersuri de a constitui scoli, organizatii, asociatii si initiative culturale în memoria sa au confirmat importanta majora a activitatii sale în planul culturii iudaice.

3. Opera lui I.L. Peretz în versiune româneasca4

Pentru cititorul român obisnuit, opera lui I.L. Peretz ramâne în mare parte necunoscuta, iar profilul autorului trebuie înca sa fie descoperit chiar si la un secol de la moartea sa. Poezia lui I.L. Peretz nu a fost niciodata strînsa într-un volum de traduceri, însa a fost publicata sporadic în presa evreiasca de limba româna (în "Hasmonaea", în special în 1920 si la începutul anului 1921). Pe de alta parte, piesele de teatru ale lui Peretz nu au fost niciodata traduse si publicate în limba româna, cu toate acestea ele bucurându-se de un interes semnificativ si fiind puse în scena de mai multe ori de teatrele evreiesti din România în versiunea originala, în idis5. Cercetarea de fata s-a concentrat, prin urmare, asupra prozei sale, singura care a aparut în volum, si a identificat diferitele editii care au aparut în traducere româneasca.

Proza lui I.L. Peretz era deja cunoscuta publicului de limba româna înca din 1911 pentru ca, înca din timpul vietii autorului, revista "Cultura" a publicat doua dintre cele mai bune povestiri ale sale: Zi de post (ianuarie 1911; de fapt, publicata în primul numar al revistei culturale cel mai probabil ca o ilustrare a platformei literare) si La capul muribundului (martie 1911, doua numere mai târziu). De asemenea, revista "Hasmonaea" a publicat povestirea Lumânarica de Hanuka (decembrie 1920). Într-un articol publicat în "Revista Cultului Mozaic"6, istoricul I. Kara mentioneaza inclusiv traduceri publicate în paginile "Calendarului israelit ilustrat", în 1903, si în "Cronica israelita", înca din 1907 si 1909.

Totusi, volumul canonic publicat în limba româna din opera lui I.L. Peretz poate fi considerat cel aparut în 1974, Schite si nuvele, care este alcatuit dintr-o selectie din proza scriitorului, fiind publicat de catre o editura publica, de stat, din perioada comunista, specializata în traduceri din literatura universala, si anume Editura Univers. Acesta este cel mai cunoscut si mai accesibil volum din opera sa în traducere româneasca si s-a bucurat de o expunere larga, aparând în 2.300 de exemplare si asigurând o vizibilitate relativ semnificativa. Cu o nota care indica faptul ca volumul contine o selectie de texte din mai multe cicluri de proza, cum ar fi Povesti populare, Povestiri hasidice, Adam si Eva si Alte povestiri, editia este în continuare lucrarea de referinta în ceea ce priveste opera lui Peretz utilizata de cercetatori si studenti.

Aceeasi selectie, desi cu câteva texte mai putin, a fost republicata doua decenii mai târziu, dupa caderea regimului comunist. Astfel, în 1996, Hasefer, editura Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România, publica aceleasi traduceri, însa cu un titlu diferit, Un batrân copac a râs, preluând numele uneia dintre nuvelele cele mai cunoscute. Prefata adusa la zi si renuntând la determinarile politice inevitabile de dinainte este redactata de cel mai important traducator de literatura idis din perioada postcomunista, Anton Celaru. Traducatorul textelor este acelasi I. (S.) Schneider7.

Spre deosebire de situatia postbelica, perioada interbelica a fost mult mai generoasa cu opera si profilul lui I.L. Peretz în România. Perioada interbelica a oferit o expunere publica mai mare a operei lui I.L. Peretz pentru ca editurile evreiesti private si presa evreiasca de limba româna au avut ca proiect cultural promovarea literaturii clasice idis. Astfel, primul volum continând traduceri din opera lui I.L. Peretz a fost publicat chiar în 1915, comemorând moartea scriitorului la câteva luni de la trecerea sa în nefiinta. Volumul La fakir si alte nuvele a fost tradus de Horia Carp8, personalitate politica si culturala a lumii evreiesti din România, si a beneficiat de o prefata care analizeaza în principal biografia si opera lui I.L. Peretz redactata de catre Dr. I. Niemirower9, lider politic si autoritate religioasa a vremii, sub forma unei introduceri destinate publicului român. Dr. I. Niemirower avusese ocazia sa-l întâlneasca si sa petreaca timp cu I.L. Peretz la Marienbad si si-a utilizat amintirile personale în textul sau introductiv. Desi cuprinde o selectie relativ restrânsa de texte, volumul din 1915 strânge câteva dintre cele mai reprezentative texte din proza lui Peretz si lanseaza un apel public din partea lui Niemirower pentru initierea altor traduceri, prezentându-l pe Peretz în momentul mortii sale ca pe unul dintre cei mai importanti scriitori de limba idis si ca pe unul dintre fondatorii ei.

Daca volumul din 1915 are meritul de a publica un volum din opera lui Peretz chiar în preajma mortii scriitorului, facând opera sa accesibila rapid, volumul din 1946, Molima, contine o selectie ampla de texte, multe din ele nemaifiind publicate de atunci si care ar putea îmbogati si astazi, prin republicare, profilul scriitorului în limba româna. Din pacate, fiind publicata în scurta perioada de tranzitie dintre sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si începutul regimului comunist, cartea nu a avut timp sa primeasca atentia cuvenita din partea publicului si a presei, fiind, practic, inaccesibila dupa instaurarea regimului comunist. Oferind o selectie de texte care difera foarte mult de editia din 1915, precum si de cea din 1974, Molima ar putea aduce chiar si astazi o noua perspectiva cu privire la opera lui I.L. Peretz în traducere româneasca.

Toate volumele mentionate au beneficiat de introduceri si prefete redactate de intelectuali importanti ai momentului; în 1915, Niemirower redacteaza prefata pornind de la amicitia si afinitatile intelectuale care îi legasera; preocuparea comuna pentru iudaism si hasidism, sursa principala de inspiratie în opera lui Peretz, a reprezentat un alt factor important. I. Botosanski, unul dintre cei mai apreciati tineri jurnalisti si autori de literatura idis din acea perioada, precum si un ideolog socialist important, este autorul studiului introductiv din volumul aparut în 1920. Isac Cotiugaru (pseudonimul lui Victor Rusu, scriitor el însusi, în ultimul timp si în limba româna) a semnat prefata primului volum tradus dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, desi ultimul aparut la o editura evreiasca privata, ulterior totul fiind nationalizat si controlat de catre stat. În cele din urma, cea mai recenta prefata a fost redactata de ultimul traducator de limba idis, Anton Celaru, cunoscut pentru versiunea aproape completa a operei lui I.B. Singer în limba româna, aparuta la Editura Hasefer.

Cu exceptia lui Horia Carp, traducatorul primei editii din 1915, politician si jurnalist reputat la începutul secolului, ceilalti traducatori sunt figuri mai putin cunoscute: Oscar Cramer, I. (S.) Schneider si Isac Cotiugaru (Victor Rusu) sunt mai putin vizibili în lumea literara. Cu toate acestea, toate editiile ating o tinuta remarcabila, mai ales pentru ca doi dintre traducatori, Horia Carp si Isac Cotiugaru, sunt, de asemenea, si scriitori de limba româna, care, practic, au avut capacitatea de a oferi o versiune literar a deosebit a . Dac a primele dou a edi t ii, cele din 1915 si din 1920, au fost publicate direct de tipografii, cea din 1946 s-a bucurat de editarea în cadrul uneia dintre ultimele edituri evreiesti private, Bicurim. Editia din 1974 a aparut într-o editura de stat, Editura Univers, dedicata promovarii literaturii universale, în timp ce ultima, cea din 1996, a fost o republicare realizata de editura Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România, Hasefer.

4. Receptarea operei lui I. L. Peretz în România

Primul volum publicat din opera lui I.L. Peretz în România, editia din 1915, a preluat sarcina evidenta de comemorare a mortii lui Peretz si, astfel, de pledare pentru promovarea culturii si literaturii idis din România. Dr. Niemirower, care îl cunoscuse pe I.L. Peretz cu câtiva ani înainte, si-a asumat aceasta sarcina prin textul sau de deschidere, Viata si opera lui Peretz, text care a fost publicat ulterior, pentru a marca cinci ani de la decesul scriitorului, într-un jurnal evreiesc de limb a român a din 1920. Astfel, el l-a prezentat pe I.L. Peretz în patru dimensiuni intelectuale si politice, dar si din perspectiva vietii profesionale si personale: ca "factor al desvoltarii limbii idis", ca "poet si prozator", ca "sacerdot al poeziei chassidaice" (sic!) si, în cele din urma, ca "democrat si nationalist, ca umanitarist si evreu". Niemirower subliniaza de mai multe ori importanta pe care a avut-o în opera lui Peretz hasidismul, sursa de inspiratie pentru care amândoi au avut un interes puternic, desi din perspective diferite; pentru Niemirower, Peretz este

un fel de pionier al chassidismului, cari îl continua si-l înalta creând forme noui filosofice si poetice, pe terenul chassidismului istoric (...) un chassidism nou, un supra-chassidism, în lumea spirituala a judaismului modern (Peretz 1915: 11).

Din perspectiva liderului evreu român, Niemirower era interesat de nationalismul si de evreitatea lui Peretz, declarând ca "Peretz este un nationalist evreu (...) si un înfocat adept al judaismului" (Peretz 1915: 13), dar si "un adevarat democrat (...) stapânit de un umanitarism universal" (Peretz 1915: 12). Odata ce punctele ideologice au fost evidentiate, Niemirower îndeamna editorii si traducatorii sa ofere versiuni românesti ale operei lui Peretz pentru ca "nu se poate aduce mai frumos omagiu memoriei lui Peretz, decât raspândind cultura legata de numele lui, prin traducerea productiunilor penei sale maestre" (Peretz 1915: 13).

Initiativa publicarii cartii a venit în contextul promovarii culturii idis, iar textul introductiv redactat de Niemirower cu observatiile sale cu privire la opera lui Peretz si la importanta sa pentru literatura idis a fost sustinut printr-un al doilea text introductiv, o adaptare a textului lui Th. Zlocisti10 care prefatase o traducere germana, plasându-l pe Peretz într-un context mai larg al începuturilor literaturii idis, alaturi de Salom Aleichem si Mendele Mocher Sfarim. Astfel, Ochire asupra literaturii neo-evreiesti argumenteaza în favoarea renuntarii la vechile conceptii gresite si la prejudecatile împotriva limbii idis, descrise ca "jargon", prezentând-o ca pe o literatura cu drepturi depline si care a dat lumii scriitori remarcabili, inclusiv pe Peretz. Practic, traducerea din Peretz devine un pretext pentru promovarea literaturii idis în România:

Cu aceasta scurta ochire am urmarit numai sa atrag atentia asupra acestei literaturi care ne face cinste si de care putem vorbi cu mândria pe care o da constiinta de a fi o putere creatoare. Pentru aceasta literatura cautam sa interesam pe cititori, si nu gasim destule cuvinte de îndemn pentru cercetarea ei. Atârna de sprijinul pe care-l va întâlni volumul de fata, ca sa continuam cu popularizarea, printre cei care nu ne cunosc, a acestei literaturi, în care se regaseste întreg sufletul evreesc (Peretz 1915: 33).

Editia din 1946, prima prezentare ampla a prozei lui I.L. Peretz chiar înainte ca cenzura comunista sa înceapa sa favorizeze opera lui Salom Aleichem în defavoarea celorlalti autori de limba idis, prezinta o prefata scurta scrisa de traducator, tânarul scriitor Victor Rusu - Isac Cotiugaru. Orientarea politica a traducatorului este deja vizibila, I.L. Peretz fiind prezentat în principal ca un sustinator al socialismului, astfel încât "socialistii din Polonia raspândeau în târgusoarele evreesti odata cu brosuri cu scrierile lui Marx traduse în idis si nuvelele lui Peretz" (Peretz 1946: 9). Schimbarile politice din România postbelica erau deja în desfasurare si vizibile inclusiv în modul în care textele sunt prezentate deja din 1946.

Lumea stetl-ului reprezentata în opera lui Peretz este descrisa ca fiind deja disparuta, ca o lume care era "pentru cei mai multi dintre noi cu desavârsire necunoscuta" (Peretz 1946: 5), în timp ce oportunitatile oferite de "noua lume" europeana sunt "fascinante si uimitoare" pentru "sârguitorul talmudist" (Peretz 1946: 8). Permanentul conflict dintre traditionalism si modernitate, dintre viata rurala si industrialism, dintre religie si secularism, devine din perspectiva traducatorului un conflict între regimuri politice, pentru ca "în epocile de mari prefaceri, ideile înoitoare, spiritul revolutionar pluteste în aer si tineretul îl adulmeca cu narile dilatate" (Peretz 1946: 6-7). Surprinzator, în ciuda selectiei ample de povestiri inspirate din lumea hasidica si din viata religioasa care sunt cuprinse în volum, traducatorul vorbeste despre

aspectul târgului evreesc în acea vreme. Deoparte, forme care-si pierdusera continutul, depasite fiind de vremurile noui. Practici care-si pierdusera orice semnificatie, fiindca acum lipsea credinta care le daduse tâlc. Ulita evreeasca era tiranizata de o morala învechita, care nu mai corespundea noilor forme de viata ce se înfiripau. Superstitii si eresuri care sufocau tinerele generatii, ramasite ale unei lumi care-si atinsese crepusculul (Peretz 1946: 6-7).

Dintr-o astfel de perspectiva ideologica, Peretz este portretizat ca fiind "nu numai un mare artist, dar si un mare combatant" (Peretz 1946: 9) pentru ca

scrisul sau a fost o arma foarte ascutita în lupta acerba împotriva întunericului si obscurantismului, împotriva teocratiei si împotriva minciunilor conventionale ale societatii, împotriva ipocriziei si a ignorantei, împotriva asupririi de orice fel, ca si împotriva exploatarii omului (Peretz 1946: 9).

Acelasi discurs politic, desi mai asertiv, se regaseste în urmatoarea prezentare a operei lui I.L. Peretz din editia publicata, în 1974, la Editura Univers si care începe cu un text de Meir Rispler. Acum, I.L. Peretz este fascinat de "masele oamenilor simpli, carora le ramâne atasat toata viata" (Peretz 1974: 8) si este citat declarând ca "am fost si voi fi pâna în ultima clipa a vietii mele în primele rânduri ale luptatorilor pentru gândirea progresista evreiasca" (Peretz 1974: 9).

În cadrul acestor directii ideologice, I.L. Peretz este prezentat ca un autor ale carui scrieri "oglindesc drama acelor anonimi pe care capitalismul îi goneste din asezarile lor spre marile centre industriale fara a le putea înlesni stabilirea acolo" (Peretz 1974: 9), dar care surprinde, de asemenea, si dezradacinarea, înstrainarea si singuratatea. "Capitalismul brutal" este responsabil pentru toate dezastrele sociale si politice cu care se confrunta personajele sale si este blamat pentru ca "distruge orice sens înaltator din om, îl face sec, îl transforma într-o anexa a masinii" (Peretz 1974: 14).

Pe de alta parte, viata si identitatea evreiasca, precum si sursele hasidice sunt plasate pe un plan secund, Peretz fiind din nou citat declarând ca

un artist nu poate deveni cu adevarat national daca nu este universal. Adevarata arta nu cunoaste contradictia dintre national si universal. Se întelege ca literatura fiecarui popor are specificul ei national: acest specific se exprima în forma operei de arta; cât priveste continutul, el este general uman (Peretz 1974: 11).

Amploarea inspiratiei hasidice din opera lui Peretz este redusa la câteva "lucrari de inspiratie folclorica", deoarece "povestirile populare si hasidice" sunt pur si simplu "prelucrari poetice ale creatiei folclorice"; desi "contin multe motive religioase", povestirile lui ofera "o lume idilica, de perfectiune morala, pe care autorul lor o visa" (Peretz 1974: 10-11), spre deosebire de lumea realista a capitalismului crud în care, de fapt, traiesc personajele. Pierderea licentei de a practica avocatura este explicata prin "intrigile hasidimilor adepti ai unui traditionalism exclusivist ce nu-i puteau ierta vederile largi, ateiste" (Peretz 1974: 6), în conformitate cu stricta condamnare a religiei din perspectiva ideologiei comuniste.

În cele din urma, dupa caderea comunismului, editia operei lui I.L. Peretz din 1996 include majoritatea povestirilor din 1974, dar aduce, din fericire, o noua abordare asupra vietii si operei scriitorului, revenind, practic, în punctul în care procesul receptarii operei lui I.L. Peretz începuse cu opt decenii în urma în România. Anton Celaru, autorul prefetei, revine la cele mai importante aspecte din opera lui Peretz în absenta dispozitiilor ideologice. Astfel, influenta hasidica apare ca fiind centrala deoarece "parabolele hasidice ale lui Peretz au o forta evocatoare straina de orice paseism facil, de orice viziuni idilice atât asupra trecutului, cât si a viitorului" (Peretz 1996: 8); mai mult, perspectiva romantica a lui Peretz asupra vietii evreiesti este perceputa ca o "componenta poetica, morala, democratica a hasidismului" (Peretz 1996: 8).

În cele din urma, revenind la scopul initial care a determinat publicarea primei culegeri din opera lui I.L. Peretz în 1915, importanta limbii idis pentru autor si opera sa este pe deplin recunoscuta, deoarece Anton Celaru afirma ca Peretz datoreaza "cu precadere idisului deplina cristalizare a înzestrarii sale ca literat si ca personalitate a forului public" (Peretz 1996: 10). Cu aceasta ocazie, Anton Celaru mentioneaza, de asemenea, câteva dintre cele mai importante momente din procesul de receptare a operei lui I.L. Peretz în România. Dupa aproape un secol, opera lui Peretz devine din nou un punct de pornire pentru stimularea popularizarii culturii idis în România si pentru pastrarea identitatii evreiesti prin intermediul patrimoniului cultural si a folclorului hasidic.

5. Concluzii

Analiza situatiei traducerilor din opera lui I.L. Peretz în limba româna pune în evidenta faptul ca profilul autorului si al scrierilor sale a devenit în timp victima regimurilor politice si a schimbarilor ideologice. Spre deosebire de Salom Aleichem, care a fost tradus amplu în anii 1950 si 1960, Peretz nu a fost usor de integrat în peisajul ideologic din cauza discursului religios si national-identitar care nu a putut fi ignorat. Interesul pentru opera lui I.L. Peretz, perceput în perioada de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial ca fiind unul dintre cei mai importanti scriitori de limba idis, s-a transformat în timpul regimului comunist într-un caz tipic de manipulare ideologica. Într-un demers de integrare ideologica, activismul politic de stânga al lui Peretz a devenit central, minimalizându-se însa importanta influentei religioase, hasidice, în opera sa, ori ignorându-se locul central al identitatii si vietii evreiesti în opera scriitorului. Editia din 1974 l-a transformat, practic, pe Peretz dintr-un observator social într-un critic al societatii capitaliste si într-un umanitarist universal pentru care identitatea religioasa si etnica s-ar plasa pe loc secund, timp în care editorul îi prezinta opera ca "literatura universala". Manipularea politica a traducerilor, dar si faptul ca exista, practic, o singura editie I.L. Peretz disponibila (primele doua fiind mai greu accesibile dupa 1948 în bibliotecile publice), tiparita, însa, într-un tiraj relativ mic pentru epoca si regimul culturii de masa, au împins profilul lui I.L. Peretz în România într-o marginalitate nemeritata. Prezenta unor traduceri din opera lui I.L. Peretz în perioada post-comunista semnaleaza, însa, începutul unei reevaluari necesare.

Sidebar

I.L. Peretz's Profile in Romanian Culture: from Translation to Reception

In Romania, Yiddish classic literature is not a consistently marketed literary culture; known mainly through the massive translations from Sholem Aleichem in the first decades after the beginning of the Communist regime due to ideological purposes and to I.B. Singer's works after the end of the Communist regime due to marketing strategy of promoting a Nobel Prize laureate on the book market, Yiddish literature remains still a field to be discovered by the Romanian public. Therefore, to the regular Romanian reader, I.L. Peretz's work remains largely unknown and the profile of the author still to be discovered even a century after his death. If Peretz's poetry may be rarely identified in Jewish Romanian cultural press, his highly successful plays were never translated, although they received great attention when performed in original on Romanian Yiddish stages. The current research focuses eventually on Peretz's prose and identifies the different editions which appeared in Romanian version, analyzing the political and cultural context in which these volumes were published and the presentational discourse accompanying them for public use. Compared with the pre-WW2 period when Peretz's work and its translation into Romanian served as a pretext for stimulating the popularization of Yiddish culture, his profile during the Communist regime was employed for ideological purposes, while downplaying the religious and ethnic aspect of his literary discourse. A victim of different ideological agendas, I.L. Peretz's work still awaits proper reconsideration.

Footnote

1 Aceast a lucrare a fost realizat a în cadrul proiectului Cultura român a si modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare nr. POSDRU/159/1.5/S/136077.

2 Haskala desemneaza miscarea culturala iluminista evreiasca initiata la sfârsitul secolului al XVIII-lea de filosoful Moses Mendelsohn (1729-1786) în scopul emanciparii si modernizarii vietii evreiesti.

3 Adep t i ai Haskalei .

4 În limba româna au aparut cinci culegeri din proza lui I.L. Peretz: 1) La fakir si alte nuvele, Bucuresti, în româneste de Horia Carp, cu o notita biografica critica de Dr. I. Niemirower, Tipografia Progresul, 1915, 132 pagini; 2) Jertfa, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice "Lumea Noua", în româneste de Oscar Cramer, cu un studiu critic de I. Botosanski, nuvela, 1920, 48 pagini; 3) Molima, Bucuresti, Editura Bicurim, traducere de Isac Cotiugaru, prefata de traducator, 1946, 244 pagini; 4) Schite si nuvele, Bucuresti, Editura Univers, traducere de I. Schneider, cuvânt înainte de M. Rispler, 1974, 340 pagini; 5) Un batrân copac a râs, Hasefer, traducere si glosar de S. Schneider, prefata de Anton Celaru, 1996.

5 Cea mai cunoscut a piesa din crea t ia lui I.L. Peretz, Bainaht oifn altn mark ('Noaptea în târgul vechi'), a fost montata în România de doua ori, în 1930 si în 1970. Montarea din 1930, în regia lui Iacob Sternberg în cadrul teatrului înfiintat de acesta, Bukarester Idise Studio, s-a bucurat de o apreciere entuziasta datorita viziunii regizorale moderniste care a adus la spectacol inclusiv intelectuali neevrei, care nu cunosteau limba în care se juca. Astfel, Tudor Arghezi a publicat o recenzie elogioasa care demonstreaza ca bariera lingvistica nu reprezenta un impediment în acest caz (vezi Tudor Arghezi, Studio Teatrului Idis din Bucuresti. "Noaptea în târgul vechi", în "Adam", an I, no. 16, 1 februarie 1930). Aceasta montare a adus lui Iacob Sternberg oferta de a monta si pe alte scene ale Capitalei spectacole în limba româna. Montarea din 1970 apartine Teatrului Evreiesc de Stat, în regia lui Iso Schapira, cu aranjamentul muzical de Haim Schwartzman si cu decorurile si costumele de M.H. Maxy.

6 În "Revista Cultului Mozaic", nr. 579, 1 iulie 1985, apud Anton Celaru, Prefata la I.L. Peretz, Un batrân copac a râs, Hasefer, 1996, p. 10.

7 Conform prefetei lui Anton Celaru pentru editia din 1996 a Editurii Hasefer, I. Schneider, autorul traducerii din 1974 a Editurii Univers, ar fi fost Ionatan Schneider, care ar fi lucrat pe baza unei traduceri initiale realizata de specialistul în idis Haim Zaidman.

8 Horia Carp (1869 - 1943) a fost un cunoscut om politic si publicist care s-a remarcat mai ales prin activitatea sa de senator U. E. R. (Uniunea Evreilor Români) între 1927-1928 si 1928-1931, dar si prin publicatiile pe care le-a editat ("Cultura" etc.).

9 Iacob I t hak Niemirower (1872 - 1939) a fost unul din cei mai importan t i lideri ai comunit at ii evreiesti din România în perioada interbelica. Senator si sef rabin al comunitatii evreilor din România si om de vasta cultura, Niemirower este autorul unor lucrari importante în domeniul istoriei evreilor din România si al iudaismului.

10 Theodor Zlocisti (1874-1943) a fost un scriitor si un activist sionist de origine germana. A sustinut cultivarea limbii si culturii idis în scrierile sale.

References

Bibliografie

Bercovici 1998: Israil Bercovici, O suta de ani de teatru evreiesc în România, Bucuresti, Editura Integral.

Hundert 2008: Gershon David Hundert (ed.), The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe, Yale University Press, New Haven and London, 2008.

Kuller 2008: Harry Kuller (coord.), Evrei din România. Breviar biobibliografic, Bucuresti, Hasefer.

Liptzin 1982: Sol Liptzin, A History of Yiddish Literature, Jonathan David.

Liptzin 1963: Sol Liptzin, The Flowering of Yiddish Literature, Thomas Yoseloff Publisher.

Madison 1968: Charles Madison, Yiddish Literature. Its scope and Major Writers. From Mendele and Shalom Aleichem to I. B. Singer, Schocken Books.

Peretz 1915: I.L. Peretz, La fakir si alte nuvele, în româneste de Horia Carp, cu o notita biografica critica de Dr. I. Niemirower, Bucuresti, Tipografia Progresul.

Peretz 1920: I.L. Peretz, Jertfa, în româneste de Oscar Cramer, cu un studiu critic de I. Botosanski, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice "Lumea Noua".

Peretz 1946: I.L. Peretz, Molima, traducere de Isac Cotiugaru, prefata de traducator, Bucuresti, Editura Bicurim.

Peretz 1974: I.L. Peretz, Schite si nuvele, traducere de I. Schneider, cuvânt înainte de M. Rispler, Bucuresti, Editura Univers.

Peretz 1996: I.L. Peretz, Un batrân copac a râs, traducere si glosar de S. Schneider, prefata de Anton Celaru, Bucuresti, Hasefer.

Sandrow 1996: Nahma Sandrow, Vagabond Stars: A World History of Yiddish Theatre, New York, Syracuse University Press.

Sherman 2007: Joseph Sherman (ed.), Writers in Yiddish, Dictionary of Literary Biography, vol. 333.