Razboiul de independenta al Turciei si efectele sale

Abstract

At the end of the First World War, the Ottoman Empire collapsed and the Great Powers came to take the control of its territories. Having a strategic position at the southern gate of Europe, all of Turkish lands were very important for the First World War winners, both to secure European borders and to develop the trade between Europe and Middle East. On the other side, under Mustafa Kemal Atatürk command, a new Turkey with a strong nationalist way decided to fight for emancipating. Winning the war with the Great Powers not only in a military way, but also from a diplomatic perspective, the new Turkey became a modern regional power, having institutions and laws that assured its prosperity and security. Taking into consideration the independence war evolution, this paper wants also to show the diplomatic capability of Turkish leaders to balance between powers involved in the region.

Headnote

Abstract

At the end of the First World War, the Ottoman Empire collapsed and the Great Powers came to take the control of its territories. Having a strategic position at the southern gate of Europe, all of Turkish lands were very important for the First World War winners, both to secure European borders and to develop the trade between Europe and Middle East. On the other side, under Mustafa Kemal Atatürk command, a new Turkey with a strong nationalist way decided to fight for emancipating. Winning the war with the Great Powers not only in a military way, but also from a diplomatic perspective, the new Turkey became a modern regional power, having institutions and laws that assured its prosperity and security. Taking into consideration the independence war evolution, this paper wants also to show the diplomatic capability of Turkish leaders to balance between powers involved in the region.

Keywords

Mustafa Kemal Atatürk; War effects; Military operations; Regional security; Nationalist movement

Introducere

Lucrarea de fat îçi propune sä trateze un moment-cheie din istoria Turciei, $i anume räzboiul de independent, ce a dus practic la formarea statului turc în forma sa modernä, clädit pe ruínele fostului Imperiu Otoman. Scopul acestei cercetäri va fi acela de a evidenfia rolul extrem de important al acestui conflict ín arhitectura geostrategicä a Sud-Estului European si a Orientului Mijlociu. De asemenea, lucrarea va íncerca sä scoatä ín evident efectele majore ale victoriei nationaliçtilor turci atât pentru fondarea $i consolidarea Turciei, cât $i pentru relafüle internationale $i politicile de securitate de la acea vreme.

Situatia statului turc la sfârçitul Primului Räzboi Mondial

Timp de aproximativ trei secóle, dupä înfrângerea sub zidurile Vienei, Imperiul Otoman a reprezentat o mizä uriasä pentru marile puteri. Odatä cu diminuarea puteri i militare $i continua retragere a Imperiului Otoman din afacerile europene in secolele XVIII $i XIX, interesele marilor puteri au devenit divergente asupra viitorului organizärii regionale. La începutul Primului Räzboi Mondial, Imperiul Otoman, dominât de puternice problème interne, s-a vâzut nevoit sä se alinieze uneia dintre taberele beligerante, iar alegerea s-a datorat în special, refuzului franco-britanic de a ofera garanti de securitate otomanilor, fapt nerefuzat de germani1. De$i cu únele victorii în primii ani de râzboi, mai mult de men^inere decât de cucerire, Imperiul Otoman a fostîn imposibilitatea de a ob^ine victorii decisive, a räspuns cu masacre interne, împotriva armenilor, iarîn final a fost nevoit sä accepte armistifiul de pe 30 octombrie 19182.

Armisti^iul semnat la Mudros înceta ostilitäfile $i reprezenta o formä de punere în practicä a unor acorduri semnate de marile puteri, încâ din timpul räzboiului3. Pe längä mäsurile de demobilizare $i încetare a ostilitä^ilor, textul armisti^iului prevedea predarea porturilor cätre alia^i, deschiderea strâmtorilor, dar $i ocuparea teritoriilor otomane de cätre marile puteri4. Din punct de vedere statal, situafia Imperiului Otoman era extrem de dificilä, mai ales din cauza unei crize economice prelungite $i a faptului cä modernizarea statului otoman întârziase foarte mult. De asemenea, administraría coruptä, lipsa tehnologiei $i situaría dezastruoasä din armatä, atät pe plan logistic, cât $i în ce prívente moralul, au fäcut ca Imperiul Otoman sä nu aibä alternativä în fata semnärii armisti^iului5. Totu$i, ocupafia teritorialä si ie$irea practic a Turciei din Europa au aprins sentimentele nationaliste, foarte puternice la nivelul mentalului colectiv ture.

Din punct de vedere temporal, perioada dintre sfârçitul ostilitätilor militare $i cea pânâ la semnarea tratatului de pace reprezintä o cheie extrem de importantä pentru íntelegerea Räzboiului de Independenfä. Astfel, dupä armistitiul de la Mudros $i debutul negocierilor dintre marile puteri pentru fondarea unui sistem eficient de ocupare a teritoriilor otomane, se înregistreazâ un reviriment la nivelul armatei turce, care reprezenta singura instituye ce putea conduce la formarea unui stat independent6. Compromiterea politicilor duse de sultan $i organizarea defectuoasä a statului otoman au dusîn mod inevitabil la o urgentä nevoie de reformare si la nevoia stabilirii unui nou centru de putere, asumat de armatä. în acest joc politico-militar destul de complicat, rolul principal îl joaeä un ofiter al armatei otomane, ce nu era de acord cu strategüle internationale de dezmembrare a Turciei si nici cu politicile statale ce au dus la înfrângere. Mustafa Kemal, fiind numit astfei de cätre unui dintre profesorii säi de la $coala de râzboi7, Kemal însemnând maturitate în limba turcâ, a devenit unui dintre contestatarii politicii otomane, iar odatâ cu absolvirea scolii, a avut mai multe problème din cauza oponenfei lui fafâ de regim. Comandant de divizie în timpul räzboiului, Mustafa Kemal a avut un roi important în apärarea capitalei $i a strâmtorilor8.

Dupä semnarea armisti^iului, Mustafa Kemal a încercat punerea în practicä a ideologiei nationaliste chiarîn capitala Istanbul, însâ instruméntele avute la dispozitie erau insuficiente, astfei cä a fost nevoit sä meargä în provincia Anatolia, unde a pus bazele primului grup de rezistenfä, "Müdafaai Hukuk"*, în limba turcä, apärarea statului. Din punct de vedere organizatoric, miçcarea nafionalistä s-a folosit de structura Comitetului Uniunü si Progresului, ai cärui lideri fugisera la sfârçitul razboiului în Europa din pricina contestärii interne si a e$ecului politic10.

Tratatul de la Sèvres çi distrugerea perspective! formàrii unui stat turc

Pe plan international, întregul spatiu al Sud-Estului European $i Orientului Mijlociu reprezentau puñete importante pentru viitorul securitâÿi internationale. Problema otomana, omul bolnaval European acea perioadä, necesita un mecanism complex de rezolvare, dat fiind faptul cä în regiune se ciocneau interese ale mai multor mari puteri, trei dintre ele chiar alíate în timpul Primului Räzboi Mondial, Italia, Franta $i Marea Britanie. Reuniunile diplomatice la nivel înalt de la Londra (februarie 1919) $i San Remo (aprilie 1920) reprezintä momente semnificative în negocíenle dintre marile puteri pentru împârfirea posesiunilor Imperiului Otoman. în duda diferentelor de viziune privind organizarea posesiunilor otomane, mai alesîntre Franta çi Marea Britanie, reprezentantii marilor puteri au réunit sä construiascä un mecanism prin care tóate puterile sä obtinä o parte din fosta moçtenire otomanä, evitându-se astfel dispútele ulterioare. Acest sistem de preveden s-a reflectatín Tratatul de la Sèvres, semnat la 10 august 1920, însâ neratificat $i considérât de turci ca fiind un act criminal12. Parte a sistemului Versailles, tratatul stabilea granéele Turciei $i fäcea o împârtire clarä asupra teritoriilor otomane, astfel cä noul stat turc pierdea regiunea Smirna în favoarea Greciei, Adalia în favoarea Italiei §i Cilicia în detrimentul Franfei13. Totodatä, strâmtorile erau demilitarizate $i neutralízate. Pe teritoriul noului stat turc se creau regiuni autonome, precum Armenia $i Kurdistanul, ultimul reprezentând o adeväratä ofensä adusä turcilor. Prevederile tratatului nu erau numai de naturä teritorialä, ci înglobau si puternice dimensiuni politice, economice sau militare. Astfel, pe plan politic, conducerea guvernamentalä a Turciei urma sä asigure drepturi libertäfi cetäfene$ti minoritäfilor religioase, nationale sau lingvistice, iar puterea administrativä devenea mai multformalä din pricina cedärilor teritoriale. La nivel economic, urmau a se restabili relafiile comerciale Íncetate pe timpul räzboiului, iar în conformitate cu decizia marilor puteri bazatä pe realitatea politico-economicä din Turcia, s-a luat decizia ca Turcia sá nu pläteascä despägubiri $i repara^ii, de$i a fäcut parte din tabära învinçilor14. în privinfa clauzelor militare, armata turcä devenea doar o forfä de proteefie internä, avänd personal de maxim 50.000 de oameni, incluzând ofi^eri, subofiferi si personal de întrefinere15.

Privit ca un dezastru de cätre turci, a cäror farä se concentra doar în regiunea Märii Negre, Tratatul de la Sèvres nu a fost niciodatä ratificat de cätre Marea Adunare Nafionalä a Turciei, iar la nivelul mentalului colectiv a reprezentat un imbold dat miçcârii nationaliste. Momentul premergätor semnärii Tratatul de la Sèvres $i cel imédiat urmätor sunt extrem de importante la nivel analitic, pentru a putea înfelege rolul armatei în política turcä. Tocmai prin faptul cä în jurul faefiunii lui Mustafa Kemal, un ofifer de carierä, s-a clädit lupta pentru independent Turciei si construirea unui stat modern reprezinta o cheie a înfelegerii importanfei armatei de-a lungulîntregului secol XX $i chiarçi în prezent. Pe de alta parte, privind dintr-o perspectiva diferitä, mi$carea nafionalistä turcä, de$i a réunit sä modifice ordinea stabilitä la nivel internafional $i sä marcheze prima erodare a sistemului Versailles, a avut únele manifestäri profund în afara dreptului internafional, cu referinfä la tratamentul aplicat minoritäfilor.

Räzboiul de independents

Istoriografia turcä plaseazä debutul räzboiului de independenfä anterior semnärii Tratatului de la Sèvres, mai exact pe 19 mai 191916, datä la care ármatele grece$ti se instalaserä deja în Izmir, iar Mustafa Kemal s-a deplasat de la Istanbul la Samsun17. Acest moment este asociat în literatura turcä $i ca momentul de debut al Kemalismului, curent ce va domina atât organizarea politico-administrativä a statului turc, cât $i mentalul colectiv. Perioada dintre începutul mi$cärii Kemaliste $i semnarea Tratatului de la Sèvres reprezintä o fazä de consolidare a nafionalismului turc, etapä pasnicä, dar foarte importantä în cadrul räzboiului. Devenit preçedinte al Marii Adunäri Nafionale Turceîn aprilie 192018, Mustafa Kemal putea profita §i mai mult de oportunitatea de a se opune conducerii politice oficíale a statului turc. Astfel, o serie de congrese la nivelul miçcârii kemaliste au fost organízate la Sivas, Erzurum $i Amasya, rezultatele lor fiind extrem de importante pentru coagularea $i perfeefionarea mecanismelor de funefionare aie miçcârii nafionaliste, ce avea sä se transforme în partid politic la sfârçitul räzboiului. De asemenea, în urma congreselor s-a decís forfarea guvernului otoman de la Istanbul pentru adoptarea pactului nafional în care se acordau anumite libertäfi si drepturi turcilor în interiorul granifelor securizate19. De$i documentul avea un carácter politic $i propagandists în cote egale, prin el s-a acceptât faptul cä Turcia a pierdut posesiunile din Balcani $i provinciile arabe, dar va pästra suveranitatea asupra teritoriilor locuite de turci, astfel legitimând o acfiune militará împotriva ocupanfilor.

Neacceptarea Tratatului de la Sèvres dorinfa tot mai mare de revançâ au dus la o serie de discursuri mobilizatoare aie liderilor nafionaliçti, mai ales al lui Mustafa Kemal, care a încercat sä mobilizeze trupele, printr-o serie de argumente de naturä moralä. De asemenea, la nivel strategic, s-au trasat direefiile de acfiune ale unui viitor conflict, astfel cä frontul de Vest cu Grecia $i cel de est cu Armenia au devenit prioritäfile pentru miçcarea de eliberare nafionalä. în conformitate cu planurile trasate în discursuri, dar cu o destul de slabä pregätire militará $i dotare tehnicä, armata nafionalistä obfine primele victorii pe frontul de Est împotriva armenilor, eliberând Karsul, Ardahanul $i Artvinul, în scurt timp semnându-se si pacea cu Armenia, pe 3 decembrie 192o20. Din punct de vedere analitic, semnarea päcii cu Armenia $i recuperarea teritoriilor au marcat o mare victorie pentru miscarea nafionalistä turcä, având o componentä propagandisticä foarte mare, ce a ajutat la mobilizarea civililor pentru apärarea provinciilor de pe frontul de sud-est în fafa armatelor franceze $i armene.

Din punct de vedere militar, armata nafionalistä a întâmpinat mari dificultäfi pe frontul de Vest, astfel cä dupä ce au avansat destul de mult de-a lungul anului 1920, grecii au fost învinçi de cätre armata nafionalistä în ianuarie 1921. Räzboiul a continuât, fiind cea mai dificila etapa în obtinerea independent Turciei, iar acestfapt este demonstrat mai bine de analiza asupra confruntärilor militare. între 1921-1922, räzboiul devine unul defensiv pentru armata turcä, väditsubfiatä $i aflatä într-o situafie dificilä, dar care nu capituleazä21. De$i slab echipatä $i având o pregätire inferioarä grecilor, armata turcä a rezistat mai bine räzboiului, dând dovadä de unitate $i superioritate moralä. A doua victorie a turcilor a dus la o reacfie $i mai puternicä din partea grecilor, însâ cu o schimbare de tacticä surprinzätoare, Mustafa Kemal organizeazä un joc de retragere spre Eskiçehir, iar mai apoi spre Sakarya, unde obfine o mare victorie, decisivâ pentru eliberarea vestului Turciei22. Consideratä ca fiind una dintre cele mai sângeroase bätälii din istorie23, Sakarya a reprezentat mai mult decât înfrângerea grecilor $i sfârçitul räzboiului în Vest, fiind mai degrabä o consolidare $i o îmbunâtâtire a imaginii lui Mustafa Kemal. Practic, doar inteligenfa $i tactica impecabilâ a lui Mustafa Kemal au fäcut ca Turcia sä reuçeascâ victoria, iar recompensa pentru conducätorul turc a venit din partea Marü Adunäri Nationale, ce l-a numit mareçal $i gazi (luptätor victorios pentru destinul islamic)24.

Pe plan diplomatic, forta nationaliçtilor turci $i buna lor organizare au fost recunoscute printr-o serie de trátate bilaterale. Astfel, atât Franfa, cât $i Italia, garante ale sistemului Versailles si implicit ale Tratatului de la Sèvres au renunfat la pretentiile teritoriale, oferind legitimitate miçcârii turce de emancipare. Tratatul de la Ankara, semnat pe 20 octombrie 1921, a proclamât retragerea trupelor franceze din Anatolia25, fapt ce a dus la concentrarea eforturilor turce de râzboi asupra teatrului grec. Victoria militará $i diplomaticä au schimbat complet tabloul desfâçurârii räzboiului, cäci în afarä de armata greacä, deja dezorientatä, miçcarea nafionalistä avea cale liberä spre obtinerea independentei. Ultima etapä a räzboiului, fiind $i cea mai importantä pentru obtinerea teritoriului din Vestul Turciei, a devenit rapid un obiectiv major pentru factorii politici $i militari turci. De$i Parlamentul ture era destul de reticent în fata ideii de ofensivä împotriva grecilor, Mustafa Kemal $i acolitii säi exact acest lucru plänuiau. Intratä în istorie ca bätälia de la Dulumpinar, aceasta a reprezentat o uria$ä victorie a armatei nationaliste $i a demonstratîncâ o datä curajul $i exigenta lui Mustafa Kemal. Victoria turcilor $i pätrunderea armatelor nationaliste în profunzimea teritoriului, pânâ la Izmir, au marcat sfârçitul operatiilor militare pe frontul de Vest. în privinta strâmtorilor, contrólate de cätre fócele britanice, principala cale de actiune occidental a fost menfinerea status-quo-ului, astfel s-a semnat armistifiul de la Mudanya pe 11 octombrie 192226, ce restaura suveranitatea turcä în Istanbul $i deschidea calea negocierilor pentru tratatul de pace.

Victoria nafionaliçtilor turci $i Tratatul de la Lausanne

La nivel international, reuçita nationaliçtilor turci de a modifica prevederile sistemului Versailles $i de a obfine, nu doar o victorie militará, cât un nou statut diplomatie, a dus la consolidarea unei noi realitäfi politico-strategice la granifa sudicä a Europei. Tratatul de la Lausanne, semnat la 24 iulie 1923, a pus capât oficial räzboiului $i a trasat frontierele Turciei, care au fost practic subiectul cel mai dezbâtut în cadrul negocierilor pentru forma finalâ a tratatului. Conform principiilor enunfate de Mustafa Kemal într-o telegramä trimisä liderilor miçcârii nationaliste în 1919/ doar dorinfa $i hotarârea poporului turc pot salva independent nafiunii27, iar rezultatul conflictului a scosîn evident exact aceastä idee. Negocierile extrem de complexe $i complicate desfaçurate pe o perioadä de aproximativ 8 Iuni au seos la ivealä nu doar dârzenia reprezentanfilor turci, darçi diplomacia lor eficientä ce avea un singur scop $i anume independent $i suveranitatea în noua Republicä Turcä.

Forma finalä a Tratatului de la Lausanne a seos în evident un joc diplomatic între Turcia $i Marea Britanie, astfel pretenfiile asupra posesiunilor arabe ale Imperiului Otoman au fost abolite de cätre reprezentant turci, ace$tia recunoscând totodatä posesiunea englezä asupra Ciprului28. Pe bazä de reciprocitate, englezii recunosc tóate teritoriile înglobate în noul stat turc, renunfä la ideea creärii Kurdistanului $i a cedärii teritoriale turce cätre Armenia29. în partea vesticä, se realiza un schimb de populare între Grecia $i Turcia, bazä importantä pentru stabilitatea $i pacificarea regiunii. Strâmtorile rämäneau neutralízate $i deschise, iar în privinfa minoritä^ilor, un subiect sensibil pentru Turcia, semnatarii tratatului au inclus norme privind egalitatea în drepturi $i respectarea confesiunii persoanelor aparfinänd minoritäfilor nationale30. O importantä componentä a tratatului s-a referit çi la schimburile comerciale $i acordurile încheiate de Imperiul Otoman mainte de Primul Räzboi Mondial, astfel tóate acordurile comerciale urmau a se renegocia §i a deveni funcfionale31, fapt cu o bogatä semnifica^ie pentru Turcia, care poate profita pentru a íncepe sä-$i clädeascä o économie competitivä.

Concluzii

Dintr-o perspectivä analiticä, victoria nacionaliçtilor turci a pus capät unei problème de secóle privind Imperiul Otoman $i Califatul. Chiar daeä släbitä economic^ cu mari problème privind funefionarea statului, noua Turcie urma sä aibâ un cuvant greu de spus în arhitectura regionalä de securitate. Recalibrarea fortelor în Orientul Mijlociu $i scoaterea din Turcia a Franfei, Italiei $i Marii Britanii reprezenta mai mult decât câçtigarea unei pozi^ii dominante pentru república lui Mustafa Kemal, fiind privitâ la nivel international ca o oportunitate de rezolvare a problemelor orientale. Pe plan diplomatic, independent $i formarea unei Turcii solide a fost privitâ cu ochi buni de marile capitale europene, chiar daeä juridic, acest fapt modifica ordinea de la Versailles $i arâta cât de fragil avea sä fie sistemul de pace de dupä Primul Räzboi Mondial. Desfâçurat într-o perioadä dificilä pe plan international, datä fiind $i luarea puterii în Rusia de cätre comuniçti $i lipsa de viziune $i reaefie din partea lumii occidentale, räzboiul turc de independent aratä, daeä mai era nevoie, cum se poate urni o nafiune de cätre un conducätor abil $i puternic. De asemenea, pe plan intern, anii succesori unificärii Turciei au o importantä covârçitoare inclusiv pentru modul cum este organizatä Turcia astäzi. Refórmele impuse de cätre factorii de decizie turci au réunit sä construiascä un stat modern, însâ nu neapärat un stat de drept, cäci armata avea un rol predominant în jocurile de putere. Totuçi, chiar si asa» secolul XX reprezintâ pentru Turcia o apropiere de valorile occidentale, nu doar la nivel mental, cum î$i propunea Kemalismul, ci chiar la nivel pragmatic, prin integrarea în NATO $i asumarea responsabilitâtilor pentru stabilizarea $i consolidarea Orientului.

Footnote

1 Feroz Ahmad, The Making of Modern Turkey, (Londra: Routledge, 1993), 40.

2 Mudros Agreement: Armistice with Turkey, 30 octombrie 1918, German History in Documents and Images, http://germanhistorydocs.ghi-dc.org/pdf/eng/armistice_turk_eng.pdf, accesat 01.11.2014.

3 Jean-Baptise Duroselle, Istoria Relapilor Internationale 1919-1947, (Bucureçti: Stiintelor Sociale $i Politice, 2006), 26.

4 Mudros Agreement.

5 Erik Jan Zürcher, "The Ottoman Empire and the Armistice of Moudros" Hugh Cecil and Peter H. Liddle, At the Eleventh Hour: Reflections, Hopes, and Anxieties at the Closing of the Great War 1918, Londra, Leo Cooper, (1998): 267.

6 PTT Genei Müdürlügü, Istiklal Harbimizde PTT, Ankara, (2009): 143.

7 Bernard Lewis, The emergence of Modern Turkey, (Londra: Oxford University Press, 1961), 243.

8 Lewis, The emergence, 244.

9 Lewis, The emergence, 246.

Footnote

10 Ahmad, The making, 48.

11 Lewis, The emergence, 239.

12 Necati Ulunay Ucuzsatar, "The dissolution of the Ottoman Empire and the foundation of Modern Turkey under the leadership of Mustafa Kemal Atatürk", Journal of Istanbul Kültür University 2, (2002): 59.

13 Treaty of Sèvres, 10 august 1920, The World War I Document Archive, 2nd part, http://wwi.lib. byu.edu/index.php/Section_l,_Articles_i_-_26o, accesat 10.11.2014.

14 Treaty of Sèvres, a rt. 231.

15 Treaty of Sèvres, 5 th Part.

Footnote

16 Ahmed Baran Dural, "The leadership of Mustafa Kemal Ataturk: Turkish independence war" European Scientific Journal 21 (septembre 2012): 185.

17 Dural, "The leadership", 185.

18 PTT Genel, Istiklal, 221.

19 Ucuzsatar, "The dissolution", 61.

20 Ucuzsatar, "The dissolution", 62.

Footnote

21 Dural, "The leadership", 187.

22 Erik J. Zürcher, Turkey A modem History, (Nijmegen: I.B Tauris, 2004), 153.

23 Zürcher, Turkey, 155.

24 Dural, "The leadership", 193.

25 Dural, "The leadership", 194.

26 Ahmad, The making, 50.

Footnote

27 Lewis, The emergence, 247.

28 Edgar Turlington, "The Settlement of Lausanne" The American Journal of International Law, 4 (Octombrie 1924): 696.

29 Treaty of Lausanne, 24 iulie 1923, The World War I Document Archive, art.20, http://wwi.lib. byu.edu/index.php/Treaty_of_Lausanne, accesat 11.11.2014.

30 Treaty of Lausanne, 3rd Part.

31 Turlington, "The Settlement", 701.

References

BIBLIOGRAFIE

Surse primare:

Mudros Agreement: Armistice with Turkey, 30 octombrie 1918, German History in Documents and Images, http://germanhistorydocs.ghi-dc.org.

Treaty of Laussane, 24 iulie 1923, The World War I Document Archive, http://wwi.lib.byu. edu/.

Treaty of Sèvres, 10 august 1920, The World War I Document Archive, http://wwi.lib.byu. edu/.

Straits Treaty, 24 iunie 1923, The World War I Document Archive, http://wwi.lib.byu.edu/.

Surse secundare:

AHMAD, Feroz, The Making of Modern Turkey, Londra, Routledge, 1993.

DURAL, Baran, Ahmed, "The leadership of Mustafa Kemal Ataturk: Turkish independence war" European Scientific Journal, Vol.8, Nr.21, (septembrie 2012).

DUROSELLE, Jean-Baptiste, Istoria Relapilor Internationale 1919-1947, Bucureçti, $tiintelor Sociale si Politice, 2006.

FROMKIN, David, A peace to end all peace, New York, Henry Holt and Company, LLC, 1989.

LEWIS, Bernard, The emergence of Modern Turkey, Londra, Oxford University Press, 1961.

PTT Genei Müdürlügü, Istiklal Harbimizde PTT, Ankara, 2009.

RUSTOW, Dankwart, "The Army and the Founding of the Turkish Republic" World Politics, Vol. 11, Nr. 4, (iulie 1959): 513-552.

TURLINGTON Edgar, "The Settlement of Lausanne" The American Journal of International Law, Vol. 18, Nr. 4, (Octombrie 1924): 696-706.

UCUZSATAR, Necati, Ulunay, "The dissolution of the Ottoman Empire and the foundation of Modern Turkey under the leadership of Mustafa Kemal Atatürk" Journal of Istanbul Kultur University, Nr.2, (2002): 55-68.

ZÜRCHER, Erik, Jan, "The Ottoman Empire and the Armistice of Moudros" Hugh Cecil and Peter H. Liddle, At the Eleventh Hour: Reflections, Hopes, and Anxieties at the Closing of the Great War 1918, Londra, Leo Cooper, (1998): 266-275. ZÜRCHER, Erik, Jan, Turkey:A modern history, Nijmegen, I.B.Tauris, 2004.