REFLEXE ALE INFLUENTEI FRANCEZE ÎN LEXICUL ROMÂNESC

Abstract

Any language is influenced by national and international culture. Romanian language vocabulary - an expression of a society - includes the elements of the French language and culture. In the article we analyze the lexical items terminology of French origin, which allowed the Romanian language to synchronize with European culture. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

Any language is influenced by national and international culture. Romanian language vocabulary - an expression of a society - includes the elements of the French language and culture. In the article we analyze the lexical items terminology of French origin, which allowed the Romanian language to synchronize with European culture.

Keywords: vocabulary, French language, French culture, terminology.

Rezumat

Orice limba este influentata de cultura nationala si internationala. Lexicul limbii române - expresie a societatii - include În sine elemente ale limbii si culturii franceze, În special din domeniul terminologiei, ceea ce i-a permis sa se sincronizeze cu cultura europeana.

Cuvinte-cheie: vocabular, limba franceza, cultura franceza, terminologie.

Configuratia semantica a unei limbi Înglobeaza atât elemente ale culturii nationale, cât si elemente ale culturii universale, limba definita, totodata, drept o manifestare a culturii unui neam.

Societatea moderna, În dezvoltarea ei perpetua, recurge necontenit la perfectionarea fondului lexical al limbii (cum procedeaza, de fapt, toate limbile În cursul dezvoltarii lor)345. Astfel, limba româna, În anumite perioade ale istoriei sale, si-a perfectionat fondul lexical prin diferite mijloace, inclusiv prin Împrumuturi, cele neolatine dominând câmpul influentelor lexicale externe, Întrucât ele "reprezentau calea cea mai scurta de transformare a limbii Într-un mijloc de comunicare modern, capabil a face fata tuturor solicitarilor impuse de comunicarea Însasi"346.

Înnoirea limbii române prin Împrumuturi lexicale neolatine, dupa cum mentioneaza cercetatorii, Începe din secolul al XVII-lea - al XVIII-lea, devenind un fenomen de discontinuitate În continuitate347, deoarece reorganizarea lingvistica a Însemnat suplinirea elementelor mai vechi (de origine slava, maghiara, turceasca, greceasca) cu unitati lexicale noi, care corespundeau mai bine structurii limbii române si aspiratiilor unei epoci de mari framântari sociale, politice si culturale.

Printre influentele neolatine, un rol decisiv la desavârsirea caracterului modern al limbii române literare l-a avut cea franceza, generata, cel putin, din doua motive: "constiinta originii romane comune a celor doua popoare si a Înrudirii lor lingvistice"348 si "valorificarea prestigiului cultural al Frantei la Începutul secolului al XIX-lea"349.

În studiile de specialitate, se mentioneaza, pe buna dreptate, ca "franceza este limba neolatina ce s-a bucurat de cel mai mare prestigiu international"350 ca limba diplomatica, prin claritatea si eleganta ei. La propagarea francezei pe plan international au contribuit o serie de factori extralingvistici (politici si socio-culturali): validitatea politica a Frantei, Înfiintarea Academiei Franceze, organizarea Învatamântului dupa Revolutie, tiparul, filozofii secolului al XVIII-lea, mijloacele audio-vizuale actuale, dar si atitudinea fata de limba, statutul ei social.

Difuzarea si internationalizarea limbii franceze se datoreaza si faptului ca ea serveste drept vehicul unor opere cu o vocatie universala, o limba traind prin cultura pe care o exprima.

Nu mai putin important este si faptul ca limba franceza a fost Întotdeauna "si În cautarea unor forme expresive adecvate gândului, ceea ce a conditionat multe descoperiri În domeniul unor stiinte ale limbajului: lingvistica, semiotica, teoria comunicarii etc."351.

Pentru limba româna, influenta franceza se materializeaza Într-un arsenal lexical de amploare care a contribuit la dezvoltarea vocabularului limbii române cultivate moderne, formând, În special, un strat de termeni similar - pe planul continutului desemnat - cu rolul superstratului cultural latin În limbile romanice din Occident. Diferitele tipuri de Împrumuturi din franceza "au facut din limba româna un instrument capabil sa asigure culturii române sincronizarea cu cultura europeana"352, fenomen Încadrat Într-un curent general puternic, valabil În toate ariile lexicale ale limbii române, precum si ale multor altor limbi din Europa si din Întreaga lume.

Insertia de termeni neologici s-a realizat la nivelul conceptelor, pe variate arii ale activitatii stiintifice, politice si culturale: de la administratie si drept la politica si diplomatie, de la stiintele umaniste la cele exacte. Asa, de exemplu, etimonul francez fundamenteaza esential limbajul filozofic românesc: În 1846, A. T. Laurian, traducând manualul de filozofie al lui A. Delavigne, apeleaza la un numar apreciabil de neologisme de origine franceza pentru "a forma o limba filozofica pentru cugetarea filozofica", aspiratie formulata de Însusi autorul. Prin valorile semantice novatoare, termeni de tipul: analogie, eroare, filozofie, forma, idee, imagine, logica, sensibilitate supravietuiesc si astazi353.

Influenta franceza În terminologia filozofiei românesti nu este un fapt izolat. Analizând rolul limbii franceze În formarea terminologiei românesti, specialistii constata ca vocabularele specializate din anumite domenii Înregistreaza un numar impunator de unitati lexicale provenite din limba franceza. Astfel, termenii juridici de origine franceza, incorporati În vocabularul dreptului românesc, constituie 71,28 %354. De asemenea, limba franceza a avut un rol primordial În formarea terminologiei geografice românesti, corpusul termenilor geografici de origine franceza constituind circa 51,66 % din totalul lexicului geografic românesc355.

Domeniul stiintelor si al tehnicii, de asemenea, Înglobeaza o sfera lexicala semnificativa cu neologisme de origine franceza, cercetatorii remarcând faptul ca 27% din termenii stiintifici si tehnici În limba româna sunt de origine franceza356. Elocventa, În acest sens, este si bogatia semantica a terminologiei tehnico-stiintifice de origine franceza, exemplificata de Theodor Hristea prin arsenalul compuselor cu radio- (25 de unitati lexicale): radiocomunicatie, radioconductor, (a) radiodifuza, radiodifuziune, radioelectricitate, radioelement, radioemisie, radioemitator, radiofar, radiofrecventa, radiojurnal, radiolocator, radiolocatie, radionavigatie, radioreceptor, radioreceptie, radioreportaj, radio-reporter, radiotehnica, radiotelefonie, (a) radiotelegrafia, radiotelegrafist, radiotelegrama, radioterapie, radiotransmisiune357.

Printre Împrumuturile de origine franceza se numara termeni din domeniul modei (moda<fr. mode, eticheta<fr. étiquette, manechin<fr. mannequin, silueta<fr. silhouette), al vestimentatiei si materialelor din care se confectioneaza asemenea obiecte, accesorii ale Îmbracamintei (bluza<fr. blouse, corset<fr. corset, jacheta<fr. jaquette, palton<fr. paletot, redingota<fr. redingote, pantaloni<fr. pantalon, tafta<fr. taffetas, brosa<fr. broche, cochet<fr. coquet), din domeniul igienei: crema<fr. crème, manichiura<fr. manucure, a machia<fr. maquiller), din domeniul mobilierului (canapea<fr. canapé, parchet<fr. parquet, somiera<fr. sommier, taburet<fr. tabouret), din domeniul artei culinare (aperitiv<fr. apéritif, besamet<fr. béchamel, compot<fr. compote, crocheta<fr. croquette, maioneza<fr. mayonnaise, coniac<fr. cognac, lichior<fr. liqueur, meniu<fr. menu), termeni artistici (oboi<fr. hautbois, potpuriu<fr. potpourri, debutant<fr. débutant) etc.358.

Sub aspectul structurii, termenii de origine franceza reprezinta unitati lexicale simple, compuse, derivate (cu prefixe si sufixe), structuri frazeologice etc.

Numeroase anglicisme moderne, În special termeni din domeniul sportului, au fost preluate de limba româna "francizate"359, deoarece franceza a fost mai bine cunoscuta de români. Modificarile fonetice, grafice, semantice (comune cu franceza), produse În structura unei categorii de anglicisme din limba româna, probeaza faptul ca limba franceza a servit ca sursa directa a termenului românesc de origine engleza: cros < fr. cross (cf. engl. cross-country); redingota<fr. redingote (cf. engl. ridingcoat). Asemenea anglicisme prezinta, de asemenea, restrângeri de sens, În comparatie cu etimonul englezesc, identice cu cele din franceza: lider, miting, camping, flipper, forcing.

Relatiile culturale ale românei cu franceza au avut un impact urias asupra constituirii, modernizarii si nuantarii lexicului terminologic românesc nu doar cantitativ, ci si calitativ. Sub aspect calitativ, aceste influente au flexibilizat, au nuantat si au modernizat terminologia româneasca, deoarece noutatile lexicale au provocat solicitarea resurselor fonologice, morfologice si sintactice ale limbii si, uneori, chiar resursele stilistice, expresive. Astfel, Împrumuturile franceze nu doar Înlocuiesc cuvintele de origine greaca, dar si, uneori, sub influenta franceza, cuvintele grecesti se modernizeaza: alfavita - alfabet, theatru - teatru, a publicarisi - a publica etc.

În alte situatii, sub influenta termenilor francezi corespunzatori, cuvintele vechi si-au Îmbogatit continutul semantic. E cazul unitatilor lexicale nebun (cu sensul modern de piesa la jocul de sah, calchiat dupa fr. fon); radacina (cu sensurile pe care la are În lingvistica "radacina unui cuvânt", matematica "radacina a unei ecuatii" - dupa fr. racine d'un mot, racine d'une équation). Expresiile a da un ceai, a invita pe cineva la un ceai, ceai dansant reprezinta redarea expresiilor frantuzesti corespunzatoare: donner un thé si inviter quelqu'un à un thé, un thé dansant360.

Dupa cum afirma Iorgu Iordan, Împrumutul nu este "o operatie mecanica, el presupune o interventie a sufletului subiectelor vorbitoare tot atât de activa ca si În cazul crearii de cuvinte noi..., Împrumutul este supus unei transformari nu numai exterioare..., ci si interioare, În legatura cu sensul care mai totdeauna sufera o deosebire de mentalitate, de psihologie"361, de aceea elementele lexicale de origine franceza, pentru a deveni unitati lexicale structurale si functionale ale limbii române, au fost supuse la tot felul de modificari grafice, fonetice, gramaticale, semantice În corespundere cu normele ei lingvistice.

Cele mai multe inconveniente le prezinta adaptarea fonetica, dificultatile datorându-se deosebirilor majore existente Între sistemele fonetice ale celor doua limbi. De exemplu, În limba româna, nu exista vocalele [y], [oe] si [ø], de aceea substantive ca frantuzescul bureau (pronuntat [by-'?o]) a devenit birou, suferind transformarea lui [y] În [i], iar vocala [oe], care apare În majoritatea cuvintelor franceze cu sufixul nominal -eur (chauffeur, chômeur, professeur), În limba româna, va deveni e: sofer, somer, dupa modelul cuvintelor cu -er, existente În limba româna (dulgher) sau a celor cu -or (calator). Adjectivele În -eux (capricieux - [k'a-p?i-'sjø]) s-au adaptat dupa modelul derivatelor românesti cu vechiul sufix -os: luminos.

Chiar daca procesul de adaptare a neologismelor franceze la sistemul si structura limbii române nu a avut Întotdeauna aceleasi rezultate: [y] din franceza a fost preluat În româna când prin u (fr. culture>rom. cultura, fr. pudeur>rom. pudoare), când prin i (fr. bureau>rom. birou), când prin iu (fr. punaise>rom. piuneza); substantivele terminate În -o, de asemenea, au avut un tratament diferit: unele au dezvoltat un u, creând diftongul ascendent ou (cadou<fr. cadeau, mantou<fr. manteau), altele au schimbat accentul pe silaba penultima (zero<fr. zéro [ze-'?o], radio<fr. radio [?a-'djo]). Cel mai important lucru este, În opinia cercetatorilor, faptul ca asemenea neologisme "au creat noi modele pentru formarea de noi cuvinte"362.

Concludente, În acest sens, sunt si structurile derivate sau calchiate dupa modele franceze. De exemplu, derivatele românesti cu Între- ((a) Întredeschide, (a) Întretine, (a) Întrezari) sunt adaptari ale formelor franceze cu entre- (entrouvrir, entretenir, entrevoir), formatiile cu prefixul con-, com- (concluzie, (a) conlocui, (a) consacra, (a se) complace) reprezinta calcuri partiale dupa modelul francez (conclusion, cohabiter, consacrer, (se) complaire), afixele de-, pre- pro- contra- au devenit prolifice În structurile derivate sau calchiate partial: demers, (a) descrie, (a) deducere; (a) prevedea, (a) preveni, (a) propune; (a) contraface, (a) contrazice (dupa fr. démarche, décrire, déduire; prévoir, prévenir, proposer; contrefaire, contredire etc.).

Sub aspect semantic, Împrumuturile din franceza nu au avut În limba româna "o soarta"363 unitara. Unele dintre cuvintele provenite din franceza au capatat, pe teren românesc, extensii semantice, altele au cunoscut restrângeri de sens, unele sensuri din franceza nu au mai fost "importate" de catre româna, deoarece, În perioada contactului cultural masiv dintre cele doua tari, notiunile si obiectele desemnate de aceste cuvinte Îsi pierdusera actualitatea În franceza.

Astfel, cuvintele care apartin unui domeniu stiintific, unei terminologii, si-au pastrat sensul În ambele limbi: judiciar (fr. judiciare), procuror (fr. procureur), a recolta (fr. récolter), peisaj (fr. paysage) etc. O alta categorie de cuvinte a dezvoltat, În limba româna, sensuri inexistente În franceza contemporana. De exemplu, cuvântul modiste, derivat de la mode (cu sufixul -iste) atesta, În limba franceza actuala, sensul de "creatoare de palarii si accesoriile respective". În limba româna, unitatea lexicala modiste, Împrumutata exact cu Întelesul de "femeie care confectioneaza palarii", În prezent, a fost reactivata si se refera la creatoarele de moda.

A treia categorie include cuvinte care, În franceza, si-au pastrat sensul initial cu o anumita extensie, iar româna a marit extensia. De exemplu, cuvântul naveta (fr. navette), pe lânga sensurile pastrate din franceza ("piesa a unor instrumente", "vehicul care asigura legatura dintre doua puncte", "parcurgerea de catre o persoana a unui drum dus si Întors") a inovat prin extensiune, desemnând si "obiect (În forma de lada compartimentata) care serveste la transportul unor produse alimentare"364. Cuvântul sarlota (fr. charlotte), de asemenea, a depasit sensul primar de "marmelada pusa Între felii de pâine prajita sau de biscuit". În ambele limbi, acest fel de mâncare a evoluat. Astfel, regasim, atât În româna, cât si În franceza, "sarlota de legume", "sarlota din carne de vitel", "sarlota de ciuperci" etc. În româna, nu a fost preluat sensul de "palarie mare cu volane", acest tip de palarie de dama fiind populara În secolul al XVII-lea (si Începutul secolului al XIX-lea) În rândul claselor medii si de jos din Franta.

La etapa contemporana, când se afirma ca franceza cedeaza În fata limbii engleze si ca statutul ei de limba de cultura si model de limba literara nu o mai favorizeaza, limba franceza se mentine la un Înalt nivel international, fiind limba de lucru a Parlamentului European si prima limba de comunicare În cadrul organismelor politice si economice europene. Pentru limba româna, franceza ramâne o filiera de insertie a terminologiei neologice, inclusiv a celei din limbajul juridic365, or, lexicul limbii nu este indiferent fata de dezvoltarea societatii pe care o serveste permanent.

Footnote

345Corlateanu, 2004, p. 45.

346Moldovanu, 2003-2004, p. 343.

347Butiurca, 2005, p. 207.

Footnote

348idem, p. 208.

349Munteanu et alii, 1978.

350Oancea et alii, 2002, p. 139.

351Cosciug, 2006, p. 241.

352Moldovanu, 2003-2004, p. 345.

353Butiurca, op. cit., p. 208.

Footnote

354Cuciuc, 2010, p. 157.

355Jercan-Preda, 2010, p. 79.

356Macrea, 1982, p. 80.

357Hristea, 1984.

358Reinheimer-Râpeanu, 2001, p. 45.

Footnote

359Firica, 2008, p. 177.

360Butiurca, op.cit., p. 209.

361Iordan, 1947, p. 156

Footnote

362Moldovanu, op. cit., p. 345.

363Iliescu, 2003-2004, p. 277-280.

364idem, p. 279.

365Cuciuc, op.cit., p. 160.

References

Referinte bibliografice

BUTIURCA, D. Influenta franceza //Integrarea europeana Între traditie si modernitate. Materialele Conferintei Internationale, Târgu-Mures, 2005. P. 206-211 [=Butiurca, 2005].

CORLATEANU, N. Neologismul În opera eminesciana: Creatia poetica, proza literara antuma, Eminescu - jurnalistul. Chisinau, 2004 [=Corlateanu, 2004].

COSCIUG, A. Consideratii asupra limbii În general si a limbii franceze În particular din perspectiva culturala si interculturala //La francopolyphonie comme vecteur de la communication /"Francofonia ca vector al comunicarii". Editia I. Chisinau, 2006. P. 240-243 [=Cosciug, 2006].

CUCIUC, N. Neologizarea lexicului juridic românesc sub influenta terminologiei dreptului francez //Intertext. Nr. 1-2, 2010. P. 151-161 [=Cuciuc, 2010].

FIRICA, J. Termeni sportivi Împrumutati prin intermediul limbii franceze //Intertext. Nr. 3-4, 2008. P. 177-180 [=Firica, 2008].

HRISTEA, Th. Sinteze de limba româna. Bucuresti, 1984 [=Hristea, 1984].

ILIESCU, M. Din soarta Împrumuturilor românesti din franceza //Analele Stiintifice ale Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi (serie noua), sectiunea III, Lingvistica. Studia linguistica et philologica in honorem D. Irimia. Tomul XLIX-L, 2003-2004. P. 277-280 [=Iliescu, 2003-2004].

IORDAN, I. Limba româna actuala. O gramatica a "greselilor. Iasi. Editia a II-a, 1947 [=Iordan, 1947].

JERCAN-PREDA, A-M. Locul limbii franceze În structura etimologica a lexicului geografic românesc. Bucuresti, 2010 [=Jercan-Preda, 2010].

MACREA, D., Probleme ale structurii si evolutiei limbii române. Bucuresti, 1982 [=Macrea, 1982].

MOLDOVANU, Gh. Evolutia limbii române Între norme si dogme //Analele Stiintifice ale Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi (serie noua), sectiunea III, Lingvistica. Studia linguistica et philologica in honorem D. Irimia. Tomul XLIX-L, 2003-2004. P. 339-347 [=Moldovanu, 2003-2004].

MUNTEANU, S., TÂRA, V. Istoria limbii române literare. Bucuresti, 1978 [=Munteanu et alii, 1978].

OANCEA, I., PANAIT, L. Schita de istorie a romanitatii. Timisoara, 2002 [=Oancea et alii, 2002].

REINHEIMER-RÂPEANU, S. Lingvistica romanica. Lexic-Fonetica-Morfologie. Bucuresti: BYC ALL, 2001 [=Reinheimer-Râpeanu, 2001].