Content area
Full Text
(Budapesta: 1902-1906; Sibiu: 1906-1916; Bucuresti: 1919-1920)
La ìnceputul secolului XX, timp de mari prefaceri economice si de främantäri social-politice care ìncurajau perspectiva realizärii unitätii politice a poporului román, se nästea, din entuziasmul tineresc al caterva studenti romàni de la Universitatea din Budapesta, revista Luceafärul.
Budapesta fiind un oras cosmopolit, intelectualii de diferite nationalitäti se puteau misca mai liber si se puteau exprima cu mai multa indräznealä decât în oracele ardelenesti. Studenti! romàni erau strânsi în societatea "Petru Maior". De fapt, în acest oras mai apäruserä publicatii românesti importante: Albina, între anii 1869-1876, Familia, 1865-1880, binecunoscuta revista a lui Iosif Vulcan.
Înfiinfarea unei reviste !iterare era o veche dorinte a studentilor romàni ce fäceau parte din aceastä societate. Tinerii, nemultumiti de politica "pasiviste" a românilor din Transilvania, ìncep sä se manifeste din ce ìn ce mai ìndraznet spre a trece la o pozitie activa, de lupte ìmpotriva oprimärii nationale. în acest sens, ìnfiinfarea unei publicatii !iterare dädea posibilitatea strângerii studentimii in jural unui program. Publicatia atât de doritä nu a putut sä aparä mult timp, cu toate eforturile depuse, comisia literarä multumindu-se cu editarea unui almanah, o date la cinci ani, în care se publicau articole ale scriitorilor romàni si ale membrilor societätii.
În 1912, Octavian Goga, referindu-se la aparitia Luceafàrului, scria: "In vremea asta de ananghie s-a zämislit ideea ìnfiintarii unei reviste !iterare ìn Budapesta. Ea venea de la cativa tineri studenti de acolo. Adunati de prin diferite parti cu rosturi deosebite, smul§i de pe la §coli cu educatie potrivnica, ace§ti bäietandri aruncati ìn babilonul de pe malul Dunarii simteau cu tot neastâmparul vârstei trebuinta unei framântari intelectuale. în dibuirile chinuitoare fatai legate de cultura sträinä care-i cople§ea, dân§ii s-au apropiat unui de altul prin impulsurile tainice ale aceluia§i suflet täränesc §i printr-o singurä carte, ale cärei rânduri ardeau ca limbi de foc toate palpitarne gândului: Eminescu. Din fìerberea acestor ìndemnuri, care chemau la vieta atátea visuri §i nazuinti, s-a desprins, dupä îndelungate discuta, ideea unei reviste care puna chiar prin numele ei pecetea eminescianismului romantic: Luceafärul. Era ceva din goana dupä ideal, din visärile noptilor ìnstelate, din toate ìnfrigurarile tineretii, ìn coloanele neîndemânatice ale revistei, care pornea la drum cu amintiri din umbra satelor, cu povestiri din sbuciumul vietii studente§ti, cu pseudonime ce...