Statistica padurilor din România pe anul 1929 *

Headnote

Abstract. Statistics of Romania's forests in 1929

The paper, published in the heading "Restittions", reflect the situation of forests in Romania in 1929, following the land reform. It is developed on the basis of subsequent revisions to the statistics of 1922 by the House of Forests Bureau in 1928 and 1929. Tabular data on forests are preceded by an introduction to the historical development of forest ownership in various provinces of Romania at that time, based on data which are credible. The work, along with other statistics related to forests, made in the first three decades of the Twentieth Century represents an argument on the need of knowledge in forest resources, with emphasis on the continuity of national forest inventory in Romania.

Evaluarea sau inventarierea padurilor Îsi are Începuturile Înca din a doua jumatate a sec al XVIII-lea, mai Întâi În Germania, urmata Îndeaproape de Franta, iar mai apoi si În alte state din Europa Centrala si de Vest, ca reactie la diminuarea resurselor de lemn. La Început, evaluarile se faceau la nivel de proprietari sau localitati si se colectau informatii referitoare la suprafata padurilor si pentru elaborarea de harti forestiere. Astfel de evaluari erau facute În principal de catre companii care utilizau sau comercializau lemn, În special În zone În care se consuma mult lemn - zone miniere, zone industriale, orase - si aveau drept scop cunoasterea suprafetei padurilor si a cantitatilor de lemn disponibil pentru a fiexploatat1.

Evaluarea (suprafetei) padurilor la nivel regional si/sau national dateaza de la sfârsitul sec al XVIII-lea si Începutul sec al XIX-lea, În tarile cu o silvicultura avansata - Germania, Franta, Imperiul Austriac - fiind strâns legata de ridicarile topografice si elaborarea hartilor militare (ex. prima ridicarea topografica a Imperiului Habsburgic/ ridicarea topografica iozefina, În limba germana Josephinische Landesaufnahme, desfasurata Între 1764 si 1785, care a vizat cartografierea Întregii suprafate a imperiului habsburgic), precum si de realizarea amenajamentelor silvice.

În ceea ce priveste provinciile istorice românesti, cunoasterea suprafetei padurilor si a proprietatilor forestiere dateaza din perioade diferite, În functie de contextul istoric În care au evoluat: În Bucovina primele evaluari ale suprafetei forestiere dateaza Înca din perioada primei ridicari topografice a regiunii (1773-1776); În Transilvania, Banat, Crisana si Maramures primele evaluari cu precizie satisfacatoare ale suprafetei padurilor dateaza tot din perioada primei ridicari topografice a regiunii (1769-1773), dar prima statistica oficiala a padurilor din cuprinsul Regatului Ungar se realizeaza abia În anii 1876-1877, pe baza celei de-a treia ridicari În plan a Imperiului austro- Ungar si a teritoriilor Învecinate (Franzisco-Josephinische Landesaufnahme); În Tara Româneasca, Moldova, Basarabia si Dobrogea abia dupa 1850 se fac primele estimari aproximative ale suprafetei paduroase, iar prima statistica oficiala a padurilor este elaborata În anul 1900.

În Vechiul Regat al României, Încã de la 1860, dupã secularizarea averilor mãnãstire.ti fãcutã sub Domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, se Înfiin.ase Serviciul Silvic al Statului, "din diferite cauze, ..., dar cea mai principalã fiind lipsa cadastrului .ãrei, Sec.iunea Silvicã (noua denumire a Serviciului Silvic al Statului, dupã trecerea definitivã a acestuia de la Ministerul Culturii la Ministerul Agriculturii, n.n.) n-a putut face pânã acum inventarierea generalã a averei ce administreazã utilizând pentru aceasta toate planurile .i documentele de care dispune" (Ministerul Agriculturei, Comerciului, Industriei .i Domeniilor - Serviciul Silvic, 19002). Cu toate cã autoritatea statului responsabilã de pãduri con.tientiza necesitatea .i importan.a datelor privind starea pãdurilor la nivelul .ãrii, considerând cã "statistica este oglinda În care se reflecteazã starea de progres a unei .ãri ca .i a unei administra.iuni, era de mare necesitate ca serviciul pãdurilor sã intreprindã odatã aceastã lucrare, cãci numai prin sprijinul ei putem sã cunoa.tem ce era acest domeniu În trecut .i, fa.ã cu cea ce este În prezent, sã vedem În ce stadiu de dezvoltare ne gasim" (ibid.), lipsa cadastrului general, precum si a amenajamentelor silvice, care erau Întocmite pentru mai putin de 2% din suprafata padurilor la acea data, au facut ca vreme de 40 de ani, pâna la sfârsitul sec. al XIX-lea, statul sa nu aiba informatii si date precise si de Încredere cu privire la patrimoniul forestier al tarii, nici macar suprafata acestuia. Demersurile anterioare facute În acest sens, inclusiv cele din ultimul deceniu al sec al XIX-lea - 1890 si 1897 - nu au produs rezultate satisfacatoare.

Abia În anul 1900, cu prilejul participarii Regatului României la Expozitia Universala de la Paris, este realizata prima statistica a padurilor, lucrare "Însotita de doua harti la scara 1:200 000, din care un exemplar pe categorie de proprietari, iar altul pe natura de specii forestiere" (ibid), În baza datelor si informatiilor colectate În perioada mai 1898-octombrie 1899. Statistica padurilor statului din 1900 si hartile asociate acesteia au constituit o realizare de exceptie a departamentului responsabil cu padurile din cadrul Ministerului Agriculturii, care a pus Regatul României În rândul unui grup destul de restrâns de tari europene care dispuneau de astfel de informatii la sfârsitul sec. al XIX-lea. Pentru a ne face o imagine asupra anvergurii acestui proiect si a calitatii rezultatelor merita evocate câteva aspecte din metodologia de culegere a datelor. De exemplu, referitor la evaluarea suprafetei padurilor, datele "s-au cules totdeauna de catre doi agenti lucrând Împreuna, unul de control, iar celalalt Seful de ocol. S-au consultat toate textele vechi de amenajamente, toate planurile existente la resedinta ocolului sau În conservatorul ministerului, iar datele trecute În tabele sunt acele culese dupa texturi. Când o padure n-a avut plan deloc, atunci s-au facut descinderi pe teren de catre cei doi agenti, s-au facut masuratori sumare, iar În regiunea muntilor pe harta statului-major român 1:50 000 pentru judetele ridicate În plan si pentru celelalte pe harta statului- major austriac 1:57 500, s-a stabilit conturul padurilor pe teren, dupa diferite limite naturale. Suprafetele lor s-au calculat cu planimetrul dupa acele harti, cautându-se În felul acesta ca aproximatia ce s-ar obtine sa fie cât posibil mai mult aproape de adevar. Pentru padurile indivize, s-a trecut suprafata ce se crede a se cuveni Statului conform actelor ce poseda, caci adevarata suprafata nu se va obtine decât În urma unei sentinte judecatoresti, când natural, tinându-se la curent aceasta statistica, se vor face Îndreptarile necesare. Odata stabilita suprafata totala, s-a cautat a se desparti golurile de padurea propriu zisa, cari pentru padurile fara planuri s-au socotit dupa masuratorile cu lantul facute de Seful de ocol cu ocaziunea diferitelor arendari de poeni, iar pentru golurile muntilor s-au calculat dupa hartile mai sus aratate." (ibid).

Aceasta prima editie a Statisticii Padurilor Statului (1900) a fost reactualizata prin editiile din 1905 (pregatita În vederea Expozitiei Nationale din 1906, de la Bucuresti3, si publicata În 1907) si din 1912 (ramasa Însa nepublicata), ulterior procesul fiind Întrerupt din cauza Primul razboi mondial. Dupa Marea Unire din 1918, se elaboreaza Statistica Padurilor din România În anii 1922 si 1929, iar În anii 1930-1931, Casa Autonoma a Padurilor Statului colecteaza date pentru un prim inventar complet al padurilor statului, date care au fost prelucrate si date spre publicare În 1932. Dupa aceasta data si pâna dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, preocuparile privind evaluarea resurselor forestiere a fost abandonata. În 1948, regimul comunist a nationalizat toate padurile României, a reorganizat administrativ Întreg fondul forestier si a Început un proces de amenajare În sistem unitar a acestora. Pe baza informatiilor continute de amenajamentele silvice s-au realizat periodic inventare ale fondului forestier national, prin actualizarea si agregarea datelor din amenajamentele silvice. Astfel de inventare au fost elaborate În anii 1965, 1973, 1980 si 1984.

În prezent, datorita Îmbunatatirii metodelor statistice de esantionaj si prelucrare a datelor, a dezvoltarii tehnologiei informatiei, a disponibilitatii datelor si informatiilor furnizate de tehnologiile aeriene, satelitare, laser etc., inventarierea padurilor a cunoscut o importanta dezvoltare. Inventarele forestiere au devenit principalele instrumente de colectare sistematica a datelor necesare evaluarii si analiziei resurselor forestiere, furnizând informatii pentru "elaborarea politicii forestiere nationale, care va fiexprimata În stategii, legislatie si programe forestiere nationale pentru gestionarea durabila a padurilor. Ele vor fiutilizate, de asemenea, În procesele decizionale cu privire la dezvoltarea industriei forestiere si colaborarea intersectoriala, la furnizarea de informatii despre resursele forestiere catre organismele nationale si internationale (FAO Evaluarea Resurselor Forestiere si Conferinta ministeriala pentru protectia padurilor În Europa) si pentru a oferi informatii privind stocarea carbonului si diversitatea biologica din ecosistemele forestiere, starea de sanatate a padurilor, vatamari cauzate de diversi factori etc."4

Probabil ca tocmai capacitatea extraordinara a acestui instrument de a evalua resursele forestiere, de a face mai dificil de "manipulat" datele privind starea padurilor din interiorul sistemului si de a scoate În evidenta si aspecte mai putin sustenabile privind managementul padurilor, au facut ca implementarea si functionarea inventarului forestier national sa Întâmpine rezistenta si chiar opozitie, venite uneori chiar din interiorul sectorului forestier. Reprezentanti ai comunitatii stiintifice silvice din tara si din strainatate au reactionat5, aratând importanta unui astfel de proiect si manifestându-si sprijinul pentru realizarea cu continuitate a acestuia.

Lucrarea pe care v-o prezentam În cele ce urmeaza* "oglindeste situatia padurilor În anul 1929 asa cum au ramas ele pe urma reformei agrare si este elaborata pe baza revizuirilor ulterioare aduse statisticei din 1922, de catre Biroul Casei Padurilor În anii 1928 si 1929." (Sabau 1931). Datele tabelare privind padurile sunt precedate de o introducere foarte documentata si interesanta, privind "un scurt istoric al evolutiei proprietatii forestiere În diversele provincii ce alcatuiesc tara de astazi, de la data când ea poate fiurmarita pe baza de date mai certe." (ibid).

Totodata, aceasta lucrare, alaturi de celelalte lucrari privind statistica padurilor realizate În primele trei decenii ale sec. al XX-lea, constituie un argument de nezdruncinat privind necesitatea cunoasterii resurselor forestiere si pentru realizarea, cu continuitate, a inventarului forestier national din România.

Iovu-Adrian Biris

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti

Introducere

Lucrarile de statistica prezinta o deosebita valoare daca sunt Întocmite la anumite etape Însemnate atât În istoria cât si evolutia gospodariei unei tari.

La noi În materie de paduri ultima lucrare de acest gen este "Statistica Padurilor din România" pe anul 1922, Întocmita chiar În timpul exproprierilor.

Din cauza prefacerilor sociale si economice de atunci Încoace, acea statistica nu a putut avea o durata lunga, si nefiind Întocmita Înainte de a porni avalansa exproprierilor, adica În 1919, nu ne poate edifica macar asupra Întinderii paduroase luata definitiv culturii forestiere, fiindca o mare parte din sentintele de expropriere erau deja executate la data când s-a alcatuit.

Totusi valoarea ei documentara nu se poate contesta, fiindca reprezinta la un moment dat situatia tuturor padurilor noastre si daca nu ne permite sa tragem alte concluziuni, are cel putin meritul de a inventaria, pentru prima data, patrimoniul forestier al României Întregite.

Cifrele statistice publicate În cele ce urmeaza, oglindesc situatia padurilor În anul 1929 asa cum au ramas ele pe urma reformei agrare si sunt elaborate pe baza revizuirilor ulterioare aduse statisticei din 1922, de catre biroul Casei Padurilor În anii 1928 si 1929.

Miscari de proprietate se mai pot ivi, prin faptul ca multe din exproprieri n-au Înca un caracter definitiv, - hotarârile de expropriere fiind În apel - dar aceste cazuri sunt din ce În ce mai rare si ramân sa fie tinute În seama de aci Înainte.

Speram deci ca lucrarea de fata va aduce un serviciu oarecare În special acelora ce se ocupa cu chestiuni de economie forestiera si cari pâna În prezent erau nevoiti a se referi la cifre foarte diferite de cele reale.

Aceste date sunt de altfel singurele indica- tiuni forestiere cari au putut ficomunicate pentru statistica generala a tarii, care se Întocmeste pe anul 1930, Întrucât afara de padurile Statului, a fost foarte greu, - având În vedere timpul În care s-a cerut lucrarea - sa se creeze o noua statistica si pentru padurile celorlalte categorii de proprietari.

Materialul de cifre prezentat aci, este completat cu câteva detalii În plus asupra padurilor Statului.

Lucrarea de statistica propriu zisa este precedata de un scurt istoric al evolutiei proprietatii forestiere În diversele provincii ce alcatuiesc tara de astazi, de la data de când ea poate fiurmarita pe baza de date mai certe. In acest scop servindu-ne de publicatiile statistice si de specialitate aparute, am adunat, În tablouri comparative, toate datele statistice cari privesc padurile din teritoriul României Întregite.

În vederea unei comparari judicioase si pentru a putea urmari cu mai multa usurinta evolutia proprietatii forestiere, am mentinut În tablourile din expunerea ce urmeaza, aceleasi categorii de proprietati pe cari le deosebeau statisticile anterioare din fiecare provincie.

Statistica din anul 1929, publicata la urma, clasifica dupa alte norme proprietarii de paduri si grupeaza la un loc mai multe categorii de proprietati. Din aceasta cauza suprafetele paduroase pe categorii de proprietati, din vechile statistici nu sunt comparabile Întru totul cu cele din 1929.

I. Evolutia proprietatii forestiere in România

1. Vechiul Regat

Nu cunoastem situatia proprietatii forestiere Înainte de Unirea principatelor, decât În Moldova (1)1. Datele publicate rezulta probabil din evaluari aproximative, fapt care explica variatia mare a suprafetei paduroase, la intervale de timp foarte scurte.

Din lucrarile publicate (2), Întinderea padurilor din Moldova era cf. situatiei urmatoare (n.r.).

Dupa Unirea de la 1859 si Înainte de secu- 1 Indicarea isvcarelor se face la urma capitolului. larizarea averilor manastiresti din 1864, adica În anul 1861, situatia proprietatii forestiere În cele doua provincii românesti, era urmatoarea (În ordine, tabelul urmator, n.r.).

Dupa secularizare, prima cifra statistica cunoscuta este din anul 1876, când padurile ocupau o suprafata de 2.025.731 ha, (3) din care Statul avea 759.000 ha; stabilimentele publice 100.000 ha si particularii 1.166.731 ha. În epoca de la secularizare si pâna În 1899, suprafata paduroasa aratata În diferite scrieri forestiere, este foarte variata si incerta. Antonescu- Remusi (4), sustine ca Statul avea În anul 1874, 801.760 ha padure, iar Eleutherescu (5) afirma ca la 1879 Statul ar fistapânit 911.127 ha, suprafata totala paduroasa a tarii, fiind dupa d-sa de 2.000.000 ha, În vreme ce Ghica În "Convorbiri economice" crede ca padurile tarii acopereau o Întindere totala de 2.233.000 ha.

În anul 1878 suprafata totala a padurilor tarii sufera modificari importante prin anexarea Dobrogei si pierderea celor doua judete din sudul Basarabiei. Antonescu-Remusi socoteste ca am fipierdut cu aceasta ocazie numai 2.175 ha de padure, desi o statistica de la 1861 le estima la 30.121 ha.

Întinderea padurilor dobrogene intrate În stapânirea noastra la 1878, era dupa raportul Nr. 1 al inspectorilor silvici - de numai 8.500 ha (?), pe câta vreme alti silvicultori (6) le evalueaza la 140.000 ha, 115.000 ha respectiv 80.000 ha.

Aceeasi incertitudine plana asupra Întinderii paduroase a tarii si În anul 1887, când dupa Oh. Statescu (7) padurile Statului, În afara de cele din Dobrogea, ar fide 808.005 ha, dupa alta lucrare, 884.000 ha (8). Cât despre celelalte paduri, nu se putea preciza nici o cifra.

În expunerea de motive a proiectului de lege, pentru organizarea Ministerului de Agricultura, Industrie, Comert si Domenii din 1892, suprafata totala paduroasa a tarii, este de 1.831.628 ha.

Nevoia unei statistici forestiere este din ce În ce mai simtita, iar apelul facut În acest sens de M. H. Badulescu În "Revista Padurilor" din anul 1888 pare a fiÎncununat cu succes.

Odata cu participarea României la Expozitia universala din Paris, În anul 1900, se Întocmeste prima statistica oficiala (9), care Învedereaza situatia din anii 1898-1899. Atât aceasta, cât si statistica din 1905 (10), pregatita În vederea Expozitiei de la 1906, cuprinde poienile la un loc cu padurile, În afara de padurile Statului pentru cari se dau aceste suprafete separat.

A treia statistica oficiala este cea Întocmita În anul 1912 dar nepublicata (11). Desi la aceasta data suprafata domeniului paduros al tarii ar fitrebuit sa se mareasca prin anexarea padurilor din Cadrilater, a caror Întindere era evaluata la 150.000 ha (12), totusi dupa cum se vede din tabloul urmator - ea arata o scadere importanta.

Aceasta micsorare este Însa numai virtuala, deoarece dupa cum am spus, În toate situatiile de pâna aci padurile particulare erau trecute cu poienile la un loc. Începând cu statistica din 1912, poienile sunt scoase si la aceste paduri, din rândul suprafetelor efectiv Împadurite si asa se explica Împutinarea padurilor În mod atât de brusc.

De la aceasta data, din cauza evenimentelor, nu s-a mai Întocmit nici o statistica oficiala pâna la 1922.

Datele pe anul 1917 sunt luate dupa d-1 profesor P. Antonescu (13), iar cele din anii urmatori, din statisticile oficiale Încheiate În anii respectivi.

IZVOARE

1. Prince N. Soutzo: Notions statistiques sur la Moldavie, 1849.

2. D. R. Rusescu: Chestiunea Împaduririlor artificiale În România, 1906.

3. Statistica administrativa a României, 1876.

4. Antonescu-Remusi: Notite economice asupra taierii padurilor din tara, 1880.

5. Padurile noastre: "Revista Padurilor", 1882, pag. 295.

6. Dr. M. Dracea: Padurile Dobrogei. În volumul: Cincizeci de ani de viata româneasca În Dobrogea, 1878-1928.

7. G. Statescu: Padurile Statului, "Revista Padurilor", -anii 1886-87.

8. Idem: Padurile noastre din punct de vedere economic.

9. Notice sur les forêts du Royaume de Roumanie, 1900.

10. Statistica padurilor Statului, Bucuresti, 1907.

11. V. N. Stinghe: Rezerva lemnoasa a tarii, Bucuresti, 1922.

12. N. Ionescu: Padurile din Cadrilater, "Revista Padurilor", 1914.

13. P. Antonescu: Padurile din România Mare, "Revista Padurilor", 1920.

2. Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul

Asupra evolutiei proprietatii funciare În Transilvania etc., dupa cum Însusi Iancsò Benedek recunoaste (1), În afara de câteva Însemnari izolate, pe care nu se poate pune un temei serios, nu exista date statistice oficiale.

Prima statistica oficiala este aceea a padurilor statului ungar, din anul 1876-1877 (2), Întocmita de Ministerul Agriculturii pe baza lucrarilor cadastrale, Începute În Transilvania În anul 1867.

Dupa aceasta statistica, Statul poseda În tinuturile alipite azi României, o Întindere paduroasa de 730.000 ha; din care pe 155.000 ha predomina stejarul, pe 141.000 ha rasinoasele si pe 543.000 ha fagul În amestec cu alte foioase.

Editiile II-a si III-a (3) ale acestei publicatii, din anii 1885 si 1896, apar mult mai complete si din ele se poate extrage situatia Întregului domeniu paduros al Transilvaniei, etc., pâna la unire. Din ele si din cifrele statisticelor de dupa unire se poate cunoaste repartizarea acestui domeniu pe categorii de proprietati, asa cum se arata În tabela ce urmeaza.

Situatia padurilor În anul 1919 este Întocmita dupa rapoartele regiunilor silvice transilvanene, Înaintate directiei centrale a padurilor din Cluj, dupa ce s-au scazut padurile Maramuresului de Nord, cari potrivit tratatelor de pace au fost cedate În urma Cehoslovaciei (peste 260.000 ha).

Prin urmare, România n-a mostenit În Transilvania, etc., o suprafata asa de mare, cum multor straini le place sa o arate, bineÎnteles ca sa poata discuta apoi, pe ce scara Întinsa s-au distrus padurile sub stapânirea româneasca.

Cea mai buna dovada de acest lucru este publicatia amintita a d-lui profesor P. Antonescu: « Padurile din România Mare », din care reiese ca suprafata padurilor din Transilvania, etc., În anul 1914, era 4.110.479 ha si ca din aceasta suprafata numai În Maramures ar fi671.847 ha. Origina acestor date nu se arata, Însa trebuie sa fie de provenienta ungureasca, si fiindca ele dateaza Înainte de razboi, cuprind cu siguranta si padurile Maramuresului cehoslovac.

Afara de aceasta, În starea actuala, suprafata totala a judetului Maramures (4) este de 338.100 ha, la care mai adaugând 100.000 ha suprafata tot din tinutul vechi al Maramuresului, dar care apartine judetelor Învecinate, obtinem pentru Maramuresul nostru, o Întindere totala de 438.100 ha.

Rezulta de aci, ca daca toate padurile aratate a fiÎn Maramuresul românesc, s-ar gasi de fapt acolo sau s-ar figasit vreodata, o suprafata paduroasa care n-ar Încapea În aceasta provincie, chiar daca toata Întinderea ei ar fiacoperita cu paduri.

Este adevarat ca reforma agrara a schimbat destinatia unei mari Întinderi paduroase, transformând multe paduri În pasuni si locuri de cultura agricola, dar trebuie sa luam În seama si faptul ca o mare parte din padurile expropriate erau devastate deja Înainte sau În timpul razboiului si mai ales pe vremea revolutiei din 1918. Organele silvice românesti când au Întocmit statistica din 1919, au considerat ca paduri multe din aceste suprafete defrisate, În credinta ca ele vor firefacute si vor ramâne si pe mai departe În administrarea lor.

De altfel nu numai sub stapânirea româneasca s-au distrus paduri, ci si chiar sub precedenta. Ca dovada avem Anuarul statistic unguresc din 1911, din care reiese ca suprafata padurilor Transilvaniei, etc., era atunci de 3.963.697 ha, cuprinzându-se aci si cele 641.596 ha de padure proprietatea Statului.

Facând diferenta Între situatia din anul 1896 si cea din 1911, se constata ca s-au defrisat În decurs de 15 ani aproximativ 28.000 ha de padure. Parte din aceasta suprafata s-a cedat colonistilor adusi În Transilvania, iar parte a devenit teren improductiv pe calea aratata de L. Fekete În prefata lucrarii sale "Stejarul si cultura sa", aparuta În 1888. Sistemul de despadurire descris aci, s-a perpetuat pâna sub stapânirea româneasca, datorita si conceptiei legii silvice unguresti din anul 1879, care nu punea proprietarilor particulari nici o restrictiune În ce priveste exploatarea padurilor lor (5).

Potrivit §17 din aceasta lege, - care abia În anul 1928 a fost abrogata În Ungaria de azi, - erau libere a se taia, fara nici un studiu de exploatare În prealabil Întocmit, toate padurile particulare, cari - dupa cum se vede În situatiile de aici - ocupau o Întindere de peste 1.000.000 ha.

În anul 1921, codul silvic român s-a extins si asupra padurilor din aceste tinuturi si astfel se pune capat unor situatii anormale.

Prin legea de reforma agrara s-a cedat agriculturii o Întindere paduroasa considerabila si dintre toate provinciile tarii, Ardealul a suferit cele mai dureroase amputari ale patrimoniului forestier.

Prin legea de reforma agrara s-a cedat agriculturii o Întindere paduroasa considerabila si dintre toate provinciile tarii, Ardealul a suferit cele mai dureroase amputari ale patrimoniului forestier.

Datele ce avem la dispozitie asupra acestei miscari, variaza foarte mult.

Dupa evidentele Casei Padurilor s-ar fiafectat culturii agricole (pasuni si arabil), 710.000 ha de padure (6), iar dupa situatiile Casei Centrale de Împroprietariri, numai 208.000 ha (7). Un mijloc de informare ar fisa faca o diferenta Între suprafata padurilor din 1929 si cea din 1919. Cifrele statistice din acesti ani nefiind stabilite Însa dupa aceleasi norme, rezultatele ce le-am obtine nu ar ficerte.

Suprafata expropriata, stabilita de Casa Padurilor, trebuie sa cuprinda si o parte din poienile expropriate, fiindca 3.372.592 + 710.000 = 4.082.592 ha fata de 3.951.752 ha, care rezulta dupa statistica din 1919.

De asemenea Înclinam a crede ca situatia Casei Centrale de Împroprietarii, arata numai suprafetele efectiv Împadurite si cedate culturii agricole, si ca pasunile Împadurite nu le considera drept paduri.

Ar rezulta atunci, ca diferenta Între cele doua situatii, adica 502.000 ha sa fie suprafata pasunilor Împadurite, a terenurilor defrisate pe cale neregulata În cursul razboiului si anul 1918, precum si a unei parti din poienile ce s-au cedat agriculturii.

IZVOARE

1. "Evolutia relatiunilor de proprietate În tinuturile ardelene", conferinta publicata În "Birtok politikai szaktanâcskozmâny", Budapesta, 1906.

2. Bedö Alb.: Descrierea economica si comerciala a padurilor statului ungar. Budapesta, 1878.

3. Idem: Descrierea economica si comerciala a padurilor din statul ungar. Budapesta 1885 .i 1896.

4. Anuarul statistic al României pe anul 1928, pag. 18.

5. D. Rochlitz: Despre principiile de drept ale legii silvice ungure.ti, "Erdészeti Lapok", 1918.

6. V. N. Stinghe: "Padurile Transilvaniei", publica.ie facuta În "Transilvania, Banatul, Cri.ana .i Maramure., 1918-1928". Vol. I.

7. E. Petrini: "Reforma agrara", În acela.i volum.

3. Bucovina

În anii 1773-1776, suprafa.a padurilor bucovinene se evalua (1), dupa lucrarile provizorii de ridicare În plan, executate pe atunci, la 474.549 ha; dupa cadastrarea din 1819-1823 la 476.220 ha; dupa tabloul de impozite funciare din anii 1835-1837 la 466.973 ha; dupa lucrarile de reambulare din 1855-1867 la 478.099 ha; .i dupa Încheierea lucrarilor de revizuirea ridicarilor din anul 1872 la 473.637 ha.

Primele date, pe categorii de proprietati, au fost stabilite cu ocazia Expozitiei din Cernauti din anul 1886. În pavilionul Fondului religionar greco-ortodox, pe lânga alte lucruri, se gasita expusa si o statistica a padurilor (2), din care reiesea ca Statul avea 1514 ha paduri, Fondul religionar 299.946 ha, iar restul, - nu se precizeaza cât - apartinea celorlalte categorii de proprietati.

Începând cu anul 1895, când s-a facut a doua revizuire a lucrarilor de cadastrare, gasim date complete, pe categorii de proprietati, a caror cifra, dupa publicatiile aparute, este aratata În urmatorul tablou.

Statul austriac avea Însa pe vremuri În Bucovina, o suprafata paduroasa cu mult mai mare, dar În urma razboiului cu Prusia si a greutatilor financiare prin cari trecea, a vândut Fondului bisericesc ortodox român, la 1870, Întreaga sa proprietate forestiera din Bucovina de 69.217 ha.

IZVOARE

1. Zachar A., Guzmann E., etc.: Dezvoltarea agriculturii si economiei silvice, cu indicatiile lor si a vânatului si pescuitului În Ducatul Bucovina de la anul 1848.

2. Silvicultura la Expozitia din Cernauti. "Revista Padurilor", 1886-87.

3. Statistisches Jahrbuch des k. k. Ackerbauministeriums für das Jahr 1910, Wien, 1912.

4. Basarabia

Înainte vreme, aceasta provincie era ceva mai bogata În paduri decât astazi, dar odata cu marirea numarului locuitorilor si cu extinderea cailor de comunicatie, consumul de lemn s-a marit simtitor, iar o parte din paduri a fost defrisate spre a face loc culturii agricole.

Astfel, frumoasele paduri de odinioara din centrul si În nordul Basarabiei au fost treptat distruse, prin taieri intensive, fara a se lua În acelasi timp masuri de reÎmpadurirea suprafetelor exploatate.

Din datele statistice strânse În tabloul de mai jos, se poate urmari mai bine scaderea progresiva a domeniului forestier al acestei provincii, care În decurs de 80 de ani a pierdut 40% din Întinderea paduroasa de la 1850 (tabelul urmator, n.r.).

Cel mai de seama eveniment petrecut În aceasta provincie, de la Unire Încoace, este exproprierea pe seama Statului, a tuturor padurilor particulare si manastiresti, pe baza legii de reforma agrara a Basarabiei, din 1921.

Cele 20.306 ha de padure aratate În coloana padurilor particulare din anul 1929, sunt padurile obstiilor taranesti, cari au ramas si pe mai departe proprietatea acestora.

În schimbul padurilor luate de la manastiri, etc., Statul le-a dat În uzufruct suprafata de 2.675 ha, din care acestea Îsi acopera nevoile proprii de lemn de foc si de constructie.

IZVOARE

1. Anuarul statistic al Basarabiei, 1923.

2. P. Loganov: Statistica proprietatilor agricole din Rusia europeana. Petrograd, 1906.

3. Dr. P. Gazacu: Moldova dintre Prut si Nistru, 1918- 1928.

II. Padurile statului pe regiuni orografice si sub raportul administrarii lor in anul 1930

Padurile sunt Împartite pe regiunile de ses, deal si munte, dupa cum acestea au fost stabilite pentru Vechiul Regat, Basarabia si Bucovina, de catre Comitetul Agrar, Directia Islazurilor, În "Instructiuni relative la aplicarea legii pentru Înfiintarea pasunilor comunale" (Monitorul Oficial Nr. 138 din 24 Septemvrie 1920). In ce priveste padurile din Transilvania, ele au fost repartizate pe regiuni orografice dupa cercetarea altitudinii pe harta tarii.

Statistica forestiera a României În 1929

(Este prezentata tabelar, În paginile care urmeaza - n.r.).Lucrarea pe care v-o prezentam

1. Repartizarea padurilor pe categorii de proprietari si pe provincii

2. Conditiunile forestiere ale României

3. Padurile României pe categorii de proprietari si judete

6. Repartizarea suprafetelor ocupate de diverse specii forestiere pe judete

9. Lucrarile de Împadurire executate de la 1920-1929 inclusiv

Footnote

1 Tomppo E., Gschwantner T., Lawrence M., McRoberts R.E., 2010. National Forest Inventories - pathways for common reporting. Springer and COST, 611 p.

2 Ministerul Agriculturei, Comerciului, Industriei si Domeniilor - Serviciul Silvic, 1900. Statistica Padurilor Statului. Tipografia "Dreptatea", Bucuresti VI + 240 p.

*) Lucrarea reproduce originalul: Sabau, Vasile 1931. Statistica padurilor din România pe anul 1929. Regia M.O., Imprimeria Nationala, Bucuresti, 25 p.

3 În anul 1906 s-au sarbatorit 40 ani de domnie a lui Carol I si 25 ani de la proclamarea Regatului României, dar si 1800 ani de la cucerirea Daciei de catre Împaratul Traian.

4 http://roifn.ro/site/despre-ifn/

5 Dragoi M., Abrudan I.V., Ionescu O., Cenusa R., Borlea F., Bouriaud L., Popa B., Stancioiu P.T., StrÎmbu B., Biris I.-A., Marin G., Teodosiu M., Duduman M., Nichiforel L., Ene L.T., 2014. Argumente pentru continuarea finantarii Inventarului Forestier National. Bucovina Forestiera 14(2): 205-209.

1 Indicarea isvcarelor se face la urma capitolului.

2 Padurile din judetele Ismail si Cahul, În suprafata de 30.121 ha, cari apartineau Moldovei, nu sunt trecute În aceasta situatie.

* Fãrã poieni .i goluri a cãror Întindere este de 138.407 ha.

4 Cuprinzând 4.959 ha ale Manastirilor nationale

5 Din care 26.705 ha ale obstiilor taranesti.