Statistica padurilor statului (1907)

(ProQuest: ... denotes formulae omitted.)

Ministerul Agriculturei, Industriel, Comerciului si Domeniilor

Statistica Pädurilor Statului1, lucrarea pe care o prezentäm în cadrul rubricii Restituiri, a fost elaboratä de cätre Ministerul Agriculturei, Comerciului, Industriei si Domeniilor, în anul 1906, "în scopul de a se pune în evidentä rezultatul muncei nationale în timp de 40 ani (1866-1906) de rodnicä Domnie a primului Rege al României Carol I", cu prilejul Expozitiei Nationale din 19062, de la Bucuresti. Aceasta se referä la teritoriul Regatului României în granitele sale din primul deceniu al secolului XX, în suprafatä de 13 135 300 ha, respectiv la organizarea administrativä a tärii pe judete de la acea vreme (fig. 1). Regatul României era constituit din Tara Româneascâ (Muntenia si Oltenia), Moldova si Dobrogea si era împârtit în 32 de judete; lipseau Transilvania, Bucovina, Banatul, Crisana si Maramuresul.

Statistica pädurilor statului pe care v-o aducem în atentie este cea de a doua statisticä forestierä a României, elaboratä la 6 ani dupä cea din 1899 (si publicatä în 1900). Situatia pädurilor apartinând domeniului public al Statului a fost mtocmitä de cätre Sectiunea Silvicä din Ministerul Agriculturei, Comerciului, Industriei si Domeniilor si reflectä situatia existentä la nivelul lui Aprilie 1905. Datele privind pädurile apartinând Domeniului Coroanei au fost preluate de la Administratia Domeniului Coroanei, iar cele referitoare la pädurile apartinând comunelor, stabilimentelor publice si particularilor (persoane fizice si juridice) au fost preluate din statistica anterioarä a pädurilor, elaboratä la nivelul anului 1899, când a fost evaluatä pe baza actelor de proprietate. Conform inventarului realizat, "întinde - rea totalä a fondului forestier al României este de 2.755.755,70 ha", ceea ce reprezintä 21 % din suprafata tärii. Repartitia fondului forestier al tärii pe categorii de proprietari era urmätoarea: Statul (päduri cu goluri cu tot) - 8,8% (1 065 528,7 ha); comunele si stabilimentele publice - 4,5 % (125 985 ha); Domeniul Coroanei - 2,5 % (71 401 ha); particularii - 54.2% (1 492 841 ha). Cu exceptia cifrelor referitoare la pädurile Statului si ale Domeniului Coroanei, unde s-a dispus de date si informatii mai precise, în cazul pädurilor apartinând comunelor si particularilor, cifrele prezentate în lucrare au un grad mai ridicat de aproximare. Dealtfel, chiar reprezentantii ministerului, care au realizat acest inventar, precizeazä cä "adeväratul procent nu se va putea msä determina cu preciziune decât atunci când se va termina revizuirea statisticei pädurilor particularilor, când vom dispune si noi de un cadastru fonciar, ceeace actualmente ne lipseste, sau atunci când toate pädurile tärii vor fi ridicate în plan si amenajate."

Un scurt istoric privind cunoasterea suprafetei pädurilor si a proprietätilor forestiere din provinciile istorice românesti si al elaborärii statisticilor forestiere în perioadele antebelicä si interbelicä a fost prezentat de subsemnatul în introducerea la lucrarea "Statistica pädurilor din România pe anul 1929" (Bucovina Forestierä, vol. 16,1/2016).

Spre deosebire de primul inventar al pädurilor din Re- gatul României (Statistica Pädurilor Statului, 1900), care prezintä exclusiv date statistice, sub formä tabelarä, în cele 240 de pagini, lucrarea de fatä (Statistica pädurilor statului, 1907) contine principalele date statistice centralizate la nivelul tärii, pe judete, împreura cu o analizä si interpretare a acestora.

În prima parte, intitulatä "Statistica generalä", sunt prezentate si analizate o serie de date statistice privind întregul fond forestier al tärii: suprafata pädurilor pe judete, suprafata pädurilor pe categorii de proprietate, procentul de pädure pe judete, suprafata de pädure pe cap de locuitor la nivel de judet etc.

În partea a doua sunt prezentate cadrul fizico-geografic al tärii (geologia, relieful, sistemul hidrografic, clima si vânturile), în relatie cu fondul forestier, si speciile de arbori si arbusti prezenti în flora forestierä a tärii. În descrierea principalelor specii forestiere sunt prezentate, pe längä denumirile stiintificä si popularä, si elemente de recunoastere si de räspändire, pentru informarea si instruirea personalului silvic si a tuturor celor interesati. Desi raportat la cunostintele din ziua de azi, se constatä unele confuzii si erori de încadrare taxonomicä a unor specii, prezentarea este foarte utilä din perspectiva cunoasterii florei si vegetatiei forestiere.

În ultima parte a lucrärii sunt prezentate o serie de informatii statistice referitoare la pädurile propriu-zise (färä goluri) din domeniul public al statului (918 825 ha), pentru care au fost disponibile date si informatii mai detaliate. Sunt prezentate si discutate date privind compozitia arboretelor, repartitia pädurilor pe specii si pe judete, suprafata si ponderea principalelor grupe de specii - räsinoase, cvercinee si fag - pe judete, suprafata si ponderea arboretelor pure si amestecate pe judete, regimele si tratamentele aplicate în pädurile Statului si suprafetele de pädure aferente fiecäruia.

Este interesant de retinut cä pänä la nivelul anului 1905 numai 22,7% (208.984,95 ha) din suprafata pädurilor din domeniul public al statului fusese parcursä cu lucräri de exploatare, suprafata pädurilor neexploatate vreodatä fiind de 709.840 de ha. În ceea ce priveste regimul de gospodärire a pädurilor exploatate, 33,6% au fost tratate în crâng simplu, 34,1% în cräng compus si 32,3% în regim de codru. În acest din urmä regim se aplicau 3 tratamente: codru regulat cu regenerare naturalä (4,5%), codru cu täieri rase (4,7%) si codru grädinärit (23,1%).

Elaborarea statisticii forestiere de cätre autoritatea publicä pentru päduri avea în vedere colectarea "tuturor datelor relative la avutia päduroasä a Statului" si realizarea "unei serii de lucräri, cari vor avea de scop sä se completeze una pe alta si se vor tine la curent cu cea mai mare preciziune de silvicultorii Statului, aducändu-se de fiecare mdreptärile temeinice ce vor avea de fäcut". Este de datoria noasträ, a tuturor celor care ne îngijim de soarta pädurilor tärii, sä continuäm munca înaintasilor de inventariere a resurselor forestiere ale tärii si de a utiliza acest instrument pentru gestionarea durabilä si protectia pädurii romänesti.

Statistica generala

Suprafata

În anul 1899, când s'a fäcut prima noasträ statisticä forestierä, s-a constatât câ România poseda o suprafatä päduroasä de 2.774.048 hectare si anume:

Pädurile Statului cu goluri cu tot.1.085.033 hectare

Comunelor si Stab. Publice.125.986 »

Domeniului Coroanei.70.188 »

Particulare.1.492.841 »

Total. 2.774.048 hectare

Întinderea aproximativâ a locurilor goale din pädurile Statului s-a gâsit atunci de 163389 hectare, astfel câ restul de 921.644 ha., reprezintâ suprafata împâduritâ propriu zisâ. Asa fiind, întregul domeniu forestier al Statului era socotit la 1.085.033 hectare, si anume:

Pâdure curatâ. 921.644 hectare

Poeni si goluri.163.389 »

Total.1.085.033 hectare

Cu prilejul expozitiunii generale române din anul acesta, în scopul de a se pune în evidentä rezultatul muncei nationale în timp de 40 ani (1866-1906) de rodnicâ Domnie a primului Rege al României Carol I, Ministerul Domeniilor a luat mâsuri pentru a se revizui si complecta datele statistice referitoare la pädurile Statului, rezervându-si dreptul a face acelasi lucru în anii urmâtori si pentru pädurile particulare, lucrare care va necesitä, negresit, un timp mai îndelungat.

Dupä cum se poate vedea din tabloul recapitulativ, aci anexat, privitor la situatiunea pädurilor Statului din diferitele judete ale tärei pe ziua de 1 Aprilie 1905, întinderea lor totalä este de 1.065.528,70 hectare, din cari:

Pädure propriu zisä. 918.825,49 hectare

Poeni si goluri .146.703,21 »

Total. 1.065.528,70 hectare

Suprafata mpäduritä, comparativ cu întregul domeniu forestier al Statului, reprezintä, deci, un procent de 86,2%, iar golurile de 13,8%.

In 1899 se gäsise cä aceste din urmä alcätuiau un procent de 15%, de unde o diferintä de 1.2%.

Comparând întinderea pädurilor Statului, cu goluri cu tot, dupä statistica din 1899, cu acea gäsitä actualmente, constatäm un minus de 19.504,30 hectare.

În adevär în 1899 domeniul forestier al Statului erä de 1.085.033,00 hectare.

La 1 Aprilie 1905 s'a gäsit de.1.065.528,70 »

asa dar mai putin cu.19.504,30 hect.

Aceastä diferentä în minus provine, pe deoparte, din cauza unei mai precise evaluäri a suprafetelor pädurilor Statului datoritä ulterioarelor mäsurätori fäcute de cätre agentii silvici; iar pe de alta din pricina defrisärilor câtorva masive forestiere din Dobrogea, în vederea mproprietäririi veteranilor, precum si din cauza luärii de cätre ape a unora din zävoaiele aflätoare pe malurile râurilor.

Dacä consideräm însä numai suprafatä pädurilor propriu zise, care în 1899 s'a gäsit de 921.644 hect, iar în 1905 de 918.825,49 hect. constatäm o deosebire de 2.818,51 hect.

Iar dacä avem în vedere numai întinderea golurilor, cari în

1899 erau de.163.389,00 hect.

çi în 1905 numai de. 146 703,21 »

diferenta în chestiune este de 16.685,79 hect.

Ceeace ne dovedeste cä, relativ cu starea anterioarä, suprafatä poenilor sa constatat mai micä cu 10.2%, pe când întinderea mpäduritä numai cu 0,3%.

Imputinarea golurilor se datoreste si faptului împâduririlor practícate în urmä.

Dupä datele din statistica actualä privitoare la pädurile Statului, si considerând ca bune, pänä la verificarea lor, cele din 1899 privitoare la suprafata pädurilor apartinând celorlalte naturi de proprietari, rezultä cä întinderea totalä a fondului forestier al României este de 2.755.755,70 hect. astfel repartizate :

Padurile Statului cu goluri cu tot 1.065.528,70 ha = 38,8%

» Comunelor si stab. publice 125.985 » = 4,5 »

» Domeniului Coroanei 71.401 » = 2,5 »

» Particularilor 1.492.841 » =54,2 »

Total 2.755.755,70 Ha. = 100

Cifrele referitoare la pädurile Domeniului Coroanei ni s'a procurat de cätre Administratia respectivä; iar acele relative la domeniul forestier al Comunelor, Stabilimentelor publice si Particularilor s'au luat din statistica din 1899. (Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti dispune, în momentul de fatä, de un fond forestier consistând din 116 päduri cu o suprafatä totalä de 6.940 Ha. goluri çi 64.497 ha pädure propriu zisä, iar Epitropia casei Spitalelor si Ospiciilor Sf. Spiridon din Iasi, posedä 48 päduri în Moldova çi 2 în Basarabia a cäror suprafatä totalä este de 23043,95 ha.

Raportând suprafata întregului nostru domeniu forestier la întinderea teritorialä a României, care este de 13.135.300 Ha. gäsim cä procentul de mpädurire al tärii este de aproape 21%. Adeväratul procent nu se va putea msä determina cu preciziune decât atunci când se va termina revizuirea statisticei pädurilor particularilor, când vom dispune si noi de un cadastra fonciar, ceeace actualmente ne lipseste, sau atunci când toate pädurile tärii vor fi ridicate în plan si amenajate.

Din cuprinsul tabloului No. 1 ce urmeazä, rezultä cä Statul posedä cele mai putine päduri în Judelul Dorohoiu, a cäror suprafatä de 5.119,20 Ha. reprezintä abia un procent de 0,4% din întinderea tuturor pädurilor din tarä, iar cele mai multe în judetul Neamtu cu 147.054,35 Ha. sau 13,8%.

Judetele în cari Statul posedä mai putin de 10.000 hectare, în cari inträ si golurile, sunt urmätoarele:

Jud. Dorohoiu cu 5.119,20 ha sau 0,4% Jud. Roman cu 6.460 Ha sau 0,6%

» Covurluiu » 6.220,53 » » 0,6% » Botoçani cu 8.070 » » 0,6%

» Bräila » 6.557,03 ha sau 0,6% » Vasluiu cu 9.747,22 » » 0.9%

El este cel mai mare proprietar în :

Jud. Neamlu cu 147.084,86 Ha sau 13,8% Jud. Argeç cu 66.097,83 Ha sau 6.3%

» Tulcea cu 99.812,78 ha sau 9.4% » Bacäu cu 62.808,97 ha sau 5.9 %

» Muscel cu 73.487,81 ha sau 6.9% » Vâlcea cu 51.794,71 ha sau 4.9%

In restul celorlalte 20 judele întinderea pädurilor în chestiune variazä de la 10.000 -50.000 hectare.

Cea mai micä suprafatä de goluri, netrecând peste 1000 hectare, se gäseste în pädurile situate în judetele :

Bräila cu 127,13 Ha. sau 0.09% din totalul golurilor (146.703,21 ha.)

Vasluiu » 714,34 » » 0.5 » » » »

Roman » 744 » » 0.5 » » » »

Dorohoiu » 782 » » 0.5 » » » »

iar judetele în cari masivele forestiere contin poeni çi goluri în întindere totalä de peste 10000 hectare sunt:

...

In tabloul No. 2 se poate vedea cari sunt pädurile Statului cu o suprafatä mai mare de 5000 hect., în ce judete se aflä situate si din ce specii sunt compuse.

Tabloul No. 1 ne mai aratä dacä reprezentäm cu 100 totalitatea pädurilor ce acoper teritoriul României, judetul Gorj cu 8.4% este cel mai împâdurit din tarä, dupä care urmeazä judetul Neamtu si Vâlcea cu câte un procent de 7.8%, Bacäu cu 7.1%, Arges çi Suceava cu câte 5.4%, Muscel cu 5.3%, Putna cu 5.1% ca sä nu vorbim decât despre cele cu un procent superior de 5%, çi din potrivä cele cu mai putine masive forestiere, adicä al cäror procent nu atinge nici mäcar 1%, sunt judetele: Bräila cu 0.4%, Ialomita cu 0.7%, Teleorman cu 0.8% si Fälciu cu 0.9%.

Domeniul Coroanei posedä suprafata cea mai mare de päduri în judetul Suceava anume 41.672 hectare, ceace revine la 58.3% din totalul pädurilor sale (71.101 Ha.), adicä mai mult de jumätate, si cea mai micä întindere in judetul Rämnicu-Särat. 162 Ha. sau 0 3%.

Comunele çi Stabilimentele publice dispun, în judetul Prahova, de întinderea cea mai mare de päduri reprezentând un procent de 22.9%, dupä care urmeazä judetul Arges cu 13.6% çi judetul Tulcea cu 7.3%. In districtul Covurluiu nu posedä nici o pädure, în judetul Suceava un procent abia de 0.1%, în judetul Tecuciu de 0.2%, în Botoçani, Bräila çi Fälciu de 0.5%, în R.-Särat de 0.7%, iar în judetele Ialomita çi Tutova de 0.9%.

Pädurile particulare, dupä statistica din 1899, sunt cele mai bine reprezintate în judetul Gorj, unde alcätuiesc un procent de 12%; în judetul Vâlcea de 10.8%; în judetul Bacäu de 9.1% çi în judetul Putna de 7.2%.

In judetul Constanta nu existä decât 86 Ha., päduri particulare. În judetul Tulcea ele alcätuiesc abia un procent de 0.04 % în judetul Bräila de 0.1%, în judetele Romanati, Teleorman si Ialomita de 0.6%, în judetul Fälciu de 0.8% in Vlasca de 1.1%, iar in judetul Covurluiu de 1.6%.

Dupä datele provizorii relativ la miçcarea populatiunii României, publicate de Serviciul Statisticei generale din Ministerul Agricultura, rezultä cä la finele anului 1904 în Regatul român se aflä un numär de 6.392.273 locuitori.

Suprafata teritoriului tärii dupe calculele Creditului funciar rural fiind de 13.135.300 hectare*), pe un kilometru pätrat sau pe 100 hectare de teritoriu se aflä 48.6 locuitori.

Pe de altä parte domeniul nostru forestier fiind de 2.755.755,70 hectare urmeazä cä în termen mediu, pe fiecare hectar, se gäseçte o întindere päduroasä de 21 arii în cifrä rotundä (exact. 20.97 arii).

Raportând întinderea totalä a pädurilor apartinând diferitelor naturi de proprietari la întreaga populatiune a tärii, gäsim ca pentru fiecare locuitor revine o suprafatä päduroasä de 43.1 arii.

Asa fiind dacä clasificäm judetele dupä numärul locuitorilor aflätori pe km. p. constatäm cä judetul Vâlcea reprezintä aproape densitatea medie a populatiunii tärii, de oarece pe 100 hectare de teritoriu se aflä 48.1 locuitori.

Densitatea cea mai mare a populatiunii, dupä cum se poate vedea din tabloul No. 3, se aflä în judetul Ilfov cu 99 locuitori la suta hectare din teritoriul säu, dupä care, în ordine descrescândä, urmeazä judetul Prahova cu 71, Dâmbovita cu 66, Iaçii cu 65 locuitori çi aça mai departe.

Dupä cum vedem, judetele cu o populatie mai densa ca cea medie sunt în numär de 20, iar cele cu o populatiune mai rara 12. Dobrogea cuprinde districtele cu minimum de locuitori.

În adevär, în judetul Constanta, se aflä numai 22 locuitori pe km.p., iar în judetul Tulcea numai 16. Am arätat mai sus cä, dupä calculul fäcut, la un hectar din teritoriul tärii corespunde o suprafatä päduroasä medie de 21 arii. De fapt însa în diferitele judete repartizarea pädurilor este foarte neregulatä. În adevär, pe când în districtul Neamtu pentru un locuitor revine 133 arii întindere päduroasä, în judetul Bräila rnä numai 6 arii.

Dacä clasificarea judetelor o facem având în vedere suprafata pädurilor pe cap de locuitor, constatäm cä în 12 judete fiecärui locuitor revine mai mult de 43.1 arii, care este suprafata medie având în vedere întreaga populatiune a tärei, iar în 20 mai putin de aceastä cifrä.

Clasificarea judetelor dupä procentul lor de mpädurire este asemenea interesantä.

Din tabloul de mai sus rezultä în adevär cä în judetele Neamtu cu 53,2%, Bacäu cu 51,8% si Vâlcea cu 50,5% pädurile acoper mai mult de jumätate din suprafata lor teritorialä, pe când în judetul Constanta ele reprezintä abia 4,7%, în Ialomita 3,1%, iar în Bräila numai 2%.

Nu este destul msä a cunoaste întinderea pädurilor ce fiecare naturä de proprietar posedä în diferetele judete, precum si proportia lor fatä cu suprafata totalä a pädurilor ce Statul, Domeniul Coroanei, Comunele si Stabilimentele publice, precum si proprietarii particulari posedä în întreaga tarä, ci este de toatä utilitatea a ne da seama si despre procentul ce fiecare din masivele în chestiune reprezintä, dacä însemnäm cu 100 suprafata mpäduritä din fiecare judet. Cu alte vorbe este bine a determina raportul dintre pädurile diferitelor naturi de proprietari aflätoare în fiecare judet.

Procentele în chestiune sunt trecute în tabloul No.4 unde judetele sunt clasate mai întâiu în succesiunea lor alfabeticä, iar dupä acea dupä natura proprietarilor respectivi, si dupä importanta lor procentualä în ordine descrescändä.

Din acest tablou reiese cä pädurile Statului reprezintä în judetul Tulcea procentul cel mai mare anume 91.0%, restul de 9,0% fiind împlinit de pädurile comunelor cu 8,4% si de pädurile particulare cu 0.6%, si din potrivä în judetul Dorohoiu ele ne dau cel mai mic procent (13.5%), restul fiind complectat de pädurile Stabilimentelor publice cari alcätuiesc 7.7%, si de cele particulare cu 78.8%.

Maximul procentului ce pädurile Domeniului Coroanei îl formeazä este de 27.8% çi anume în judetul Suceava, unde restul este complectat de pädurile particulare cu 48.8 %, ale Statului cu 23.3 %, iar de cele ale Stabilimentelor publice numai cu 0.1 %, pe când în judetul R.-Särat pädurile Domeniului Coroanei alcätuiesc cel mai mic procent 0.2%, pe când ale Statului 30.4%, ale Comunelor si Stabilimentelor publice 1.2%, iar ale particularilor 68.2%.

Pädurile apartinând Comunelor si Stabilimentelor publice reprezintä în judetul Prahova cel mai mare procent (23.1%), restul pänä la 100 fiind constituit de pädurile Statului (33.7%), de ale Domeniului Coroanei (3.1%) si în fine de ale proprietarilor particulari (40.1 %).

Aceste din urmä päduri în raport cu ale celorlalti proprietari, dau procentul cel mai mare în judetul Botosani 82.2 % unde restul de 17.8% este complectat de pädurile Statului cu 16.5% si de cele ale Comunelor si Stabilimentelor publice cu 1.3 %.

Dacä voim sä çtim acum cari anume din cele 4 mari subdiviziuni ale tärii noastre sunt relativ mai bogate în masive forestiere, constatäm cä Oltenia posedä 24,9% din întreaga suprafatä a pädurilor tärii, România dintre Olt çi Milcov 31.9%, Moldova 38.0%, iar Dobrogea numai 5.2%.

Din tabloul No. 5 rezultä asemenea cä:

...

Cu alte cuvinte Oltenia este tot asa de Împadurita ca Moldova, iar Dobrogea poseda cele mai putine masive forestiere.

Comparând suprafata padurilor cu populatiunea respectiva ne Încredintam ca: În Oltenia (România mica) Întinderea paduroasa ce revine unui locuitor este de 54 arii

...

ar daca avem În vedere densitatea populatiunii dupa datele din 1904, observam ca:

...

Constitutiunea geológica a României

Din punctul de vedere geologic distingem trei regiuni çi anume :

1. Regiunea munfilor, formatä dintr'o zonä discontinuä de sisturi cristaline aflätoare în Muntenia între apa Ialomita çi Portile de fer, iar în Moldova în partea sa nord-vesticä despre Bucovina ; din roce eruptive, din granit, porfir, diorit, etc.; din conglomerate cenomaniene çi din calcare jurasice (masivul Bucegiu çi Piatra Craiului); din straturi groase de calcar cristalin (Munlii Cernei); din gresii senoniene çi eocenice (muntii Lotrului), din gresii carpatice eocenice, din asa numitul flis, care contribue la formaliunea munlilor Buzäului çi a marei majoritäti a celor din Moldova. Aceastä regiune se märgineste pe de o parte cu frontiera Austro-Ungarä, iar pe de alta cu o linie care plecând dela Vârciorova se coteste spre Baia de Aramä, trece pe la Tismana, Bumbeçtii de Jii, pe la Nord de Horez, Cälimänesti, Câmpu-Lung Pucioasa, Câmpina, Välenii de Munte, pe la Vest de Odobesti, T.-Ocna, Piatra-Neamtu si pe la Apus de Fälticeni.

2. Regiunea colinelor sau a dealurilor constituite în general din terenuri tertiare bogate în argilä, marne mai mult sau mai pulin friabile, din conglomerate, gresii, sare, lignit si petrol.

3. Regiunea sesurilor care coprinde toatä terasa deluvianä a Munteniei aflätoare între Dunäre si o linie sinuoasä care, plecând dela Ostrovul mare din judetul Mehedinli, apucä pe lüngä Craiova fäcând în dreptul Jiului o mare inträturä, trece apoi pe la Slatina, Ploeçti, Buzäu, Rámnicu-Sárat, Focçani, pâm ce dä în lunca Siretului, de unde, traversând partea meridionalä a Moldovei, se continuä prin Sudul Basarabiei pâm la Nistru etc.

Terenurile din aceastä regiune ecologicä s'au format în timpul erei quaternare.

Ele sunt acópente la suprafatä de un strai de pâmânt negra cu o adâncime maxima de un metra - asemänätor cernoziomului din Rusia renumit prin fertilitatea sa exceplionalä - mai cu seamä în restul Munteniei delà Ploeçti în sus, în Moldova de jos si în Dobrogea : iar sub-solul este format din loess care, pe unele locuri, are o grosime de mai multi metri, dupä care succede straturi alternative de nisip, de pietriç çi de argilä.

Formaliunea quaternarä acoperä si mare parte din dealurile märunte din Moldova, în mijlocul cärora se ridicä mai multe insule de terenuri terliare.

Aluviunile moderne provenite din revärsarea râurilor cari, în general, au un caracter torential provocând dese inundatiuni, acoperä întinderi destul de mari în România.

În categoría lor inträ çi partea Dobrogei cunoscutä sub numirea de Delta Dunärei, formatä din cele 3 brate ale sale : Sulina, Chilia si Sf. Gheorghe.

Desi din punctul de vedere orografic Dobrogea face parte din regiunea colinelor, formatiunea sa geologicä este rnä cu totul diferitä, prezintând multä analogie cu natura terenurilor din Crimeea çi Caucaz.

În aceastä provincie transdanubianä întâlnim mai toate formatiunele, delà cele primare si pänä la cele quaternare, aceste din urmä fäcändu-si aparitiunea în depresiuni, în väi mai cu seamä.

Sisturile cristaline provenite ca si cele din Carpati din metamorfozarea sedimentelor paleozoice, precum si rocele eruptive cum de exemplu granitul (carierele delà Mäcin, porfirul (la Taila) sunt bine reprezentate.

În Dobrogea gresia carpaticä, eocenä sau fliçul nu existä, în schimb msä gäsim calcarele rosii si cenusii triasice, pe cari nu le întâlnim decât în unele puncte din Moldova de Nord-Vest.

Afarä de aceasta pe când în România de dincoace de Dunäre terenurile crétacée çi jurasice sunt mai mult sau mai pulin înclinate, în Dobrogea marea lor majoritate au o dispozitiune horizontalä.

Relieful solului

Lantul Carpatilor români are forma unui arc a cärui convexitate maximä este alcätuitä de muntii Buzäului çi ai Vranciei.

Porjiunea care se întinde dela frontiera Bucovinii pânâ la apa Dâmbovilii poartä numirea de Carpatii orientali, iar acea coprinsä între acest râu çi pânâ la Portile de fer, de Carpatii meridionali.

Munjii Moldovei sunt mai pujin înalji ca cei din Muntenia. Culmele lor sunt mai netede si ondulate. Coastele lor mai putin präpästioase. Sunt mai bine îmbracati cu päduri. Ei nu înfaliçeazä acel aspect sälbatic, acele piscuri înalte, golaçe, acea formä impozantä, majestoasä, acel caracter eminamente alpin ca muntii Bârsei si ai Bucegiului cari se urcä în altitudine pânâ la 2510 m., (Vârful Omului), ca Piatra Craiului din jud. Muscel (2241 m.), ca muntii Fägärasului cu Negoiul din Arges (2540 m.), ca masivul Parângului cu piscul Mândra (2529 m.), ca muntii Ezerului cu cele 2 vârfuri ale sale: Ezerul si Päpusa trecând peste 2400m. înâltime d'asupra nivelului märii.

Ultimele grupe sunt cunoscute sub numele de Alpii Transilvaniei.

În Moldova singurul masiv al Ceahläului cu stânca Panaghia, la poalele cäruia curge apa Bistrija, se ridicä la altitudinea dc 1907 metrii.

Munjii Buzäului, ale cäror creste sunt alcätuite din conglomerate mai vechi ca fliçul localizat în pärlile de jos ale principalelor lor ramificatiuni, prezintä un caracter intermediar între aspectul sälbatic al Carpatilor meridionali çi înfaliçarea monotonä a celor orientali.

Din aceste çiruri de munji, a cäror direcjiune este mai mult sau mai putin paralelä cu frontiera noasträ despre Transilvania, pornesc diverse culmi, unele principale, altele secundare, dând astfel naçtere asa numijilor munji mijlocii din care la rândul lor pleacä nenumärate ramificaliuni din ce în ce mai märunte pânâ ce se sfârçesc în Muntenia în çesul din terasa dunäreanä, iar în Moldova trecând frontiera çi întinzându-se în Rusia pdnä la mari distante.

Dincolo de râul Oltul muntii propriu zisi sunt despärtiti de regiunea colinelor prin aça numita depresiune sub-carpatinä, care se observä bine în împrejurimile localitätilor Tismana, Runcu, Târgu-Jiu, Bumbestii, Novaci, Polovraci, Hurez din judetele Gorj si Vâlcea.

Pe când asa dar în România de dincoace de Milcov relieful terenului se aseamänä cu acel al unui amfiteatru, în Moldova dealurile märunte, separate prin luncile Siretului, ale Prutului, ale Trotusului, cari acoperä cea mai mare parte din suprafata sa, mascheazä oarecum o atare înfaliçare.

În Dobrogea din punctul de vedere fizic putem distinge 2 regiuni principale.

A dealurilor mari, färä ca înâltimea lor sä treacä de 500 metri, pe cari le întâlnim în partea sa de Nord si mai cu seamä în preajma Mäcinului, si a dealurilor märunte cu o altitudine mai micä de 200 metri aflätoare în partea de Sud a acestei provincii încorporata la patria mumä în urma räzboiului Independentei din 1877.

Sistemul hidrografic

Dunärea este marele colector al apelor ce se scurg din numeroasele râuri cari îsi trag obârsia din lantul Carpatilor români, or isvoräsc din tärile vecine cum este cazul cu Prutul, care porneste din Galitia, cu Bistrita si Siretul din Bucovina, cu Jiul din bazinul Petrosanilor, cu Oltul din Transilvania, ca sä nu citäm decât pe cele mai principale.

De fapt putine täri sunt mai privilegiate din punctul de vedere al abundentei râurilor ca România. Unele din aceste ape sunt întrebuintate la transportul lemnelor prin plutire, cum de exemplu sunt: Bistrita, Trotusul, Siretul si Prutul în Moldova; Oltul si cu afluentul säu principal Lotrul în România de dincolo de Olt, în preajma cäruia se gäsesc mcä întinse si prea frumoase päduri de räsinoase.

Singurul curs de apä navigabil este Dunärea, care formeazä limita tärii noastre despre Serbia si Bulgaria cu începere dela Vârciorova si pânä în dreptul Silistrei, iar de aici si pâna la confluenta Prutului ea scaldä si de o parte si de alta numai pämânt românesc. Dela Reni si pâna la Vâlcov, prin bratul säu cel mai despre Nord, Dunärea desparte Dobrogea de Basarabia.

Dupä cum se stie, pentru asigurarea liberei navigatiuni pe aceastä mare arterä de comunicatiune, precum si spre a întreprinde toate lucrärile necesare pentru adâncirea si despotmolirea bratului Sulina s'a instituit, în urma tractatului dela Berlin din 1878, asa numita Comisiune Europeanä Dunäreanä, a cärei resedinta este în orasul Galati.

Dobrogea dispune de prea putine ape curgätoare si cele câteva existente, atât din punctul de vedere al debitului, cât si al utilizärii lor industriale, sunt de foarte micä importantä.

Climatul României

România are o climä continentalä cu oscilatiuni termometrice între 43 0 si -36 C. Verile sunt foarte cälduroase, iar iernile la rândul lor foarte friguroase; în Dobrogea rnä, aceste din urmä, sunt mai putin aspre.

Ghetari în Romania nu existä, din cauzä cä temperatura medie anualä în muntii nostri cei mai înalti nu se coboarä sub 0 ° cu toate acestea la altitudinele mari pe alocuri si anume dosuri, zäpada acumulatä în depresiuni, de mai multi metri grosime, nu are timpul de a se topi cu desävärsire în sezonul verii, astfel cä în anotimpul respectiv noi straturi se asterne peste cea cäzutä în iarna precedentä.

Primäverile sunt scurte si trecerile brusce dela iarnä la varä sunt fenomene obisnuite.

Iernile sunt lungi, iar numärul zilelor în care solul este acoperit cu zapadä s'a constatat a fi de 47 pe an în termen mediu. În perioada 1891-1898 grosimea stratului de zäpadä a variat de la 29 cm în anul 1898, la 162 cm în 1895 1).

Verile sunt adeseori secetoase, din care cauza productiunea lemnoasä, a pädurilor de câmpie, mai ales, se reduce atunci la o minimä cantitate. Perioada de 15 ani (1864-1898) a fost formatä din ani foarte ploioçi: 1884, 1893 çi 1897; din 5 ani ploiosi: 1884, 1885, 1888, 1890 çi 1895: dintr'un an foarte secetos: 1894 çi de 7 ani secetoçi: 1887, 1889, 1891, 1892, 1896 çi 1898 1J.

Temperatura medie anualä în Moldova este de 8.4 0 C; în Oltenia de 9,5 0 C; iar Dobrogea de 10,5 0 C. Astfel se explicä pentru ce în Oltenia vegetatiunea este mai precoce ca în România de dincoace de Olt si pentru ce în Dobrogea întâlnim câteva specii forestiere, cari apartin florei mediteraniene.

Cantitatea medie anualä a precipitatiunilor atmosferice în România este de 605 mm. si anume: în Dobrogea cade în termen mediu pe fiecare an 508 mm, în Moldova 554 mm, în România de dincoace de Olt 616 mm, iar în Oltenia 752 mm.

Abondera acestor precipitatiuni în diferitele localitäti din aceste 3 sub-diviziuni ale tärii este influentatä atât de altitudine cât si de prezenta pädurilor.

Ne convingem despre aceasta dacä comparäm harta regimului pluviometric în România cu harta noasträ forestierä.

Pe câtâ vreme în regiunea muntilor înalti îmbracaü cu päduri de räsinoase, pure sau în amestec cu fag, cantitatea anualä medie a precipitatiunilor atmosferice trece peste 900 mm., cu cât ne apropiem mai mult de Dunäre în Muntenia, de Prut în Moldova çi de Marea Neagrä în Dobrogea, cu alte cuvinte de zona despäduritä, cu atât suprafata solului primeçte mai putinä apä.

În aceastä din urmä zonä precipitatiunile atmosferice, dupä datele institutului nostru meteorologic, nu trec de 400 mm. anual în termen mijlociu, çi în unii ani exceptionali, cum de pildä a fost anul 1896, în Dobrogea n'a cäzut mai mult de 200 mm.

În tot cazul s'a constatat cä mai mult de parte din teritoriul României primeçte anual 500 - 600 mm apä. In tara noasträ cätäümea cea mai mare de ploaie cade vara çi anume 203 mm sau 33% din cantitatea anualä dupä care urmeazä

primävara cu 163 mm sau 27% din cantitatea anualä

...

Lucrul acesta ar pärea la prima vedere neverosimil. In realitate msä ploile desi cad vara la intervale mai mari, çi durata lor este mai scurtä, în schimb ele sunt mai repezi çi mai abóndente, ceeace explicä pentru ce cursul râurilor noastre au, în general, un caracter torential pronuntat.

Mentinerea permanentä a pädurilor pe coastele înclinate ale dealurilor si muntilor nostri, acolo mai cu seamä unde sunt expuse erosiunilor din cauza puünei rezistente a solului çi a bazei mineralogice, se impune aça dar în mod imperios.

Vânturile

Crivätul este vântul ale cärui efecte asupra pädurilor în România, sunt mai mult simtite. Meala sa maximä este de 25 m. pe secundä. El este în general un vânt rece care, primävara, provoacä asa numitele îngheturi târzii, foarte prejudiciabile vegetatiunii çi în special fructificaüunii, iar toamna îngheturile precoce, cari împiedicä, în unele situatiuni, lignificarea complectä a lujerilor anuali. De ordinar el micsoreazä temperatura aerului, favorizând astfel cäderea ploilor çi a celorlalte precipitatiuni atmosferice. Direcüunea sa este dela E.N.E.

Austrul, cu o iutealä maximä de 22 metri pe secundä, este mai cald, el bate dela V.S.V., iar bältäretul dela SE. In cea mai mare parte a Românii Crivätul este vântul dominant, cel mai de temut pentru masivele forestiere, de oarece provoacä multe cäzäturi de arbori. Atari efecte pernicioase se datoresc çi Austrului care, adeseaori dä nastere la vijelii.

Flora forestiera

Speciile, cari inträ în compozitiunea pädurilor din România sub forma de arbori sau de arbusti sunt, cu putine exceptiuni, identice cu cele apartinând florei forestiere a Europei centrale.

Ele apartin celor 2 grupe principale: räsinoaselor çi foioaselor.

Cele dintâiu le întâlnim în mod spontaneu în pädurile din regiunea muntoasä çi anume pänä la altitudinea maximä de 1650-1800 metri,1 de unde vegetatiunea lemnoasä pänä la 1900 metri se continuä prin coniferele Pinus pumilio (Hænke) pinul pitic çi Juniperus nana (Wild.), iar din grupa foioaselor prin Rh. myrtifolium (Grec.) Bujor de munte, trandafiras de munte, prin Alnus viridis (DC) liliac de munte, aninasi, care însoteste pänä la 1800 m., pinul pitic din regiunea päsunelor alpine al cärui port caracteristic, consistând dintr'un trunchiu scundicel, ramificat dela bazä çi foarte elastic îi permite a rezista vânturilor violente ce rare ori contenesc pe piscurile çi culmile principale ale Carpatilor.

O specie rarä din Abietinaee, apartinând florei mediteraniene orientale, de oarece nu se întâlneste decât în peninsula balcanicä, în Crimea çi Caucazia occidentalä, este Pinus laricioPallasiana (Endl) aflätor pe stâncile abrupte de calcar jurasic din muntii Mehedintului çi anume pe valea Tesnei, din fata Cernei de pe frontiera Banalului1).

Iatä cari sunt coniferele cari cresc spontaneu în tara noasträ:

Larix sibirica (Ledeb) larice, melez (vulgar = zad, zadä, zadrä) se gäseçte în România mai mult în formä de grupe sau de pâlcuri, decât alcätuind masive de o însemnätate oarecare, çi anume în judetul Prahova pe culmele cele mai înalte ale muntelui Zäganu (1700 m.), în muntii Bucegi (Furnica, Caraiman), pe vârful Ceahläului, etc. Larix europaea (DC) dupä D-l dr. Grecescu este specia de larice introdusä în România pe cale artificialä, se gäseste însä çi prin parcuri, grädini, etc.

Pinus cembra (L.), chin, pe muntele Berevoiescu mic din judetul Muscel; pe Jepi-Mari în Bucegi, nu sc mai aflä decât prea putine exemplare.

Picea excelsa (Link), molid, molift, molidar, bun brad rosu, formând masive pure pänä la altitudini de maximum 1800 m., sau amestecate cu brad çi fag la îmltimi mai putin însemnate.

În Moldova zona sa de distributie în altitudine se începe dela 400 m. (valea Uzului judetul Bacäu), dela 592 m. (muntii din prejurul Sovejei, judetul Putna) pe când în Carpalii meridionali el apare la o îmltime de 900-1000 m. çi chiar mai mult pe alocurea. Pe cale de plantatiuni s'a introdus cu toate acesteala altitudini cu mult mai mici si anume pänä în regiunea sesurilor care nu este statiunea sa fireascä.

Abies pectinata (DC), vulgar = brad, brad alb, sihlä, constituind masive în amestec cu molid çi fag.

Pinus silvestris (L,), vulgar = pin, chifär (Kiefer în limba germanä), se observä pe versantii muntilor din preajma väilor Trotusului, ale Oituzului, ale Slänicului din Moldova, totdeauna msä sub formä de mici pâlcuri, sau de exemplare izolate, çi anume prin locurile pietroase.

In Muntenia în muntii din judetul Muscel, pe valea Jiului (defileul Lainici) çi pe valea Oltului dela Cozia în sus.

Pinus montana (Du Roi) sau P. Mughus (Jacq.) cu varietätile sale : Pinus pumilio, (Haenke) popular pinul pitic, jep, jip, jnep, gneapän (Grecescu) çi Pinus obliquia (Saut.) sau uliginosa (Neum.).

Acesta din urmä se distinge de primul prin faptul cä trunchiul säu desi nu creste asa de înalt, este msä drept, ramurile sale nu încep dela bazä si nici nu se târasc aproape de pämânt ca la Pinus pumilio cäruia i se mai zice si pinul târâtor.

Juniperus communis, (L.) popular = Ienuper, Juniper, jnepen, Iuniper, Cetenä, Archisi (Grecescu) se aflä în general la poalele muntilor.

Juniperus nana (Wild), vulgar = Ienuper pitic, jnepen, se aflä la altitudinele cele mai mari çi anume în regiunea alpina unde se termina vegetada forestierä.

Juniperus sabina (L.) vulgar = sabina, cetina de negi (Grecescu).

Taxus baccata (L.) popular tisä, actualmente nu se gäseste decât foarte rar. Exemplare de oarecare dimensiune nu se întâlnesc decât în mod exceptional çi anume în locurile cele mai inaccesibile, cum de ex. în muntii Oticului (Muscel).

Intre speciile naturalizate mai principale citäm pe Pinus austriaca (Hoess) cu care s'a plantat oarecari locuri goale de prin päduri; Pinus strobus, considerat mai mult ca arbore de ornament, din care cauzä îl gäsim mai mult prin parcuri çi grädini.

Dintre speciile cari fac parte din grupul foioaselor citäm:

Fagul (Fagus silvatica L.) ocupând în regiunea colinelor dosurile sau coastele nordice ale väilor, unde atmosfera este relativ mai umedä. In Moldova, cum de exemplu în pädurea Dobrovät a Domeniului Coroanei si Poeni, proprietate particularä a M. S. Regelui, îl gäsim la altitudine de 300 - 400 m., alcätuind pe platouri si pe coastele dealurilor masive mai mult sau mai putin în stare purä, iar în pädurea Fântânelele din judetul Bacäu fagul se coboarä pänä la 200 metri îmltime d'asupra nivelului märii.

In regiunea colinelor superioare si anume cam dela 500 . altitudine în sus fagul inträ din ce în ce mai mare proportiune în compozitiunea masivelor, formând în multe pärti din regiunea muntoasä masive pure. El se aflä în amestec cu gorunul spre limita sa inferioarä, iar cu bradul si cu molidul la altitudinele mari.

In Dobrogea aceastä esentä lipseste aproape cu desävärsire, tot asemenea si räsinoasele cari în aceastä parte a României nu cred în mod spontaneu, ci numai introduse pe ici si colea în mod artificial.

Mesteacänul reprezentat prin speciile Betula verucosa (Ehrh.) si Betulapubescens (Ehrh.), apare în Muntenia în regiunea colinelor, cum de ex. în apropiere de Curtea de Arges, iar în depresiunea sub-carpatinä din Oltenia în pädurea Dumbrava-Baia de Fer. In multe pärti din România de dincoace de Milcov, el se urcä pänä în regiunea bradului si a molidului (muntii Musuroaele mari si mici din judetul Muscel).

In Moldova îl gäsim atât în regiunea colinelor märunte precum si a sesurilor (pädurea Salcia, judetul Dorohoiu), cât si la altitudini de peste 1200 metri (pädurea Tarcäu, judetul Neamtu).

Paltinul de munte (Acer pseudo-platanus, L.), specie räspânditä în mod singuratic în masivele din regiunea muntoasä pâm în zona de vegetatie a fagului, bradului si chiar a molidului, unde în tinerete prin viguroasa sa crestere devine câte odatä coplesitor.

Nu arare ori întâlnim exemplare cu o grosime în diametru de 40 - 50 cm. La înâltimea pieptului si de 25 - 35 m. mältime.

Acerplatanoides (L.), artar cu vârfurile ascutite, paltin de câmp, artar, îl gäsim în regiunea de câmpie si a colinelor.

Acer campestre (L.), jugastru.

Acer tataricum (L.), artar tätäresc, gladesiu, verigariu, arbore din regiunea mediteranianä, inträ în amestec cu stejarul pedunculat, cu gârnita, cu cerul, cu ulmul si frasinul alcätuind împreund asa numitele päduri de sleau din unele pärti ale regiunei sesurilor.

Carpenul (Carpinus betulus L.). In România apare de regulä cam pe la 1500 metri altitudine. Se coboarä msä si în sesuri, contribuind astfel la constituirea masivelor din aceastä regiune.

Carpinus duinensis (Scop.) sau Carpinus orientalis (Lam.), vulgar: Sfineac; se gäseste între Gura Väii si Vârciorova, ceeace ne indicä cä aceastä localitate mprumutä din caracterele regiunei occidentale mediteraniene.

Stejarul. Acesta este numele ce se dä în general diferitelor specii apartinând genului Quercus.

In România se gäsesc urmätoarele 4 specii principale:

Quercus sessiliflora (Salisb.) sau gorunul care, pe dealurile märunte, ocupä pozitiunile nordice, si cu cât altitudinea se märeste cu atât cedeazä locul fagului, rezervându-si siesi platourile si coastele expuse spre Sud si Vest. La vârsta de 120 - 150 ani atinge dimensiuni de 40 - 50 cm. în diametru la mältimea pieptului si o înàltime de peste 30 metri. Lemnul säu este foarte apreciat pentru tâmplârie în special.

In ce priveste calitatea, el vine imediat dupä lemnul de stejar recoltat în pädurile din Croatia si Slavonia, recunoscut ca cel mai bun pentru mtrebuintäri industriale.

Dupä d-l dr. Grecescu la noi ar mai exista varietätile: Quercus aurea, Wiesb., Quercus sessiliflora varietas lejophyla Borb. si Q. Welandii (Wierzb.).

Quercuspedunculata (Ehrh.), vulgar: slodun, stejar propriu zis, stejar pedunculat, tufan, care nu trebue confundat cu gorunul, dupä cum se face în unele din cele mai de seamä tratate de botanicä, populeazä în general pädurile din regiunea de câmpie, luncile râurilor, depresiunile si väile din regiunea colinelor unde solul este profund, umed si fertil. Când arborii trec de 45 cm. în diametru la 1 m. 30 cm. dela pämânt, lemnul säu este foarte cäutat pentru doage si constructiuni, întrebuintare ce i s'a dat si cu prilejul vânzarilor extraordinare din 1901.

Quercus conferta (Kit.) sau hungarica (Hubeny), popular gârnita în Muntenia çi g^eatä în Moldova. Aceastä specie de stejar se aflä de asemenea räspânditä în regiunea sesurilor çi a dealurilor märunte. In aceastä din urmä situatiune ea ocupä expozitiunile calde : vestice, sudice sau sud-vestice.

Lemnul säu este de excelentä calitate, foarte apreciat în industria mobilelor, precum çi pentru doage, parchete, etc.

Gârnita pentru a atinge aceleasi dimensiuni ca gorunul çi stejarul pedunculat are nevoie, din cauza cresterilor sale anuale mai mici, de un timp mai îndelungat. Straturile sale anuale sunt uneori asa de putin desvoltate, încât spre a le putea distinge trebue sä recurgem la lupä.

Quercus cerris (L. ) sau cerul, se gäseste în Muntenia, Oltenia çi Dobrogea în câmpie çi dealurile märunte, formând masive curate, dar mai cu seamä în amestec cu gârnita. In judetele din Moldova aceastä specie lipseste.

Quercus pubescens (Wild.), pe care unii din botanistii nostri îl confundä cu popularul: tufä, tufa albä, tufä rdioasä. nu existä în România. Aceste denumiri corespund în realitate speciei stejar pedunculat crescut în mod pipernicit în masivele din regiunea sesurilor cari odinioarä au avut sä sufere din cauza incendiilor, delictelor si abuzului päsunatului.

Tiliaparvifolia (Ehrh.) sau Tilia microphilla (Vent.), vulgar: teiu cu foaia micä, teiu pucios.

Tilia grandifolia (Ehrh.), vulgar = teiu cu foaia mare. Tilia alba (W.) sau Tilia argentea (Desf.), teiu alb, se gäseste raspândit în pädurile de câmpie çi în cele de pe dealurile nu tocmai înalte din Muntenia, Moldova çi din Dobrogea mai ales.

Din cauza viguroasei vegetatiuni ale acestei specii çi a proprietätii sale de a da lästari din rädäcinä puternici, este privitä ca coplesitoare çi asa fiind silvicultorul 'i face un räsboiu de exterminare. Sunt exemple msä când, la licitatiunile tinute pentru vânzarea pädurilor de teiu cu arbori de dimensiuni mari çi cu trunchiuri drepte s'au ob^inut pe hectar preturi tot atât de ridicate ca çi pentru cele de stejar.

Fraxinus excelsior (L.), frasin, populeazä pädurile de luncä din regiunea de câmpie. Il întâlnim de obiceiu acolo unde creste ulmul çi stejarul pedunculat, adicä în solurile fresce çi fertile Uneori el se urcä çi în regiunea colinelor çi chiar în cea montanä. Când lemnul säu prezintä ondulatiuni, poartä numirea de frasin cret, în care caz este foarte cäutat pentru mobile de lux, întrebuintându-se mai mult ca placaj.

Fraxinus ornus (L.), moçdreanul sau frasinul de munte nu atinge decât mici dimensiuni.

Fraxinus oxyphyla (M. Bieb.) frasinul cu foaie ascutitä (pädurea Letea din Dobrogea).

Ulmus campestris (L), ulm de câmp, cu varietatea Ulmus suberosa (Ehrh). ulm râios; Ulmus montana, ulmul de munte çi Ulmus effusa (ulm. Velniç, vinji): în toatä tara çi anume în locurile umede. Ulmus montana sau ulmul cu foaia mare, dupä cum numele ne indicä, se urcä pdnä în regiunea de munte.

Alnus glutinosa (Gaertn.), anin, anin negru, arin, anin lipicios, aninul de câmp, preferä locurile de pe marginea râurilor unde, în unire cu salcia si plopul, formeazä asa numitele zâvoaie. Se ridicä pânâ la poalele regiunii muntoase, unde cedeazä locul aninului alb sau cenusiu: Alnus incana (Wilid).

Alnus viridis, (DC.), liliacul de munte, aninasi, dupä cum am ajuns deja, îl gäsim pânâ la înaltimile unde se terminä vegetatiunea forestierä.

Populus alba (L.), plop alb, Populus canescens (Smith), plop cenusiu, Populus trémula (L.), plop tremurätor, Populus nigra (L.), plutâ cu varietatea Populus pyramidalis (Spach) sau italica (Auct.). Acesta din urmä se mtrebuinteazä mai mult pentru formarea de alee pe längä drumuri si prin parcuri.

Mentionatele specii de plop le gäsim în regiunea de câmpie, în lunci mai cu seamä; plopul tremurätor msä pätrunde si în regiunea muntoasä.

Salix alba (L.), salcie, singura specie care atinge dimensiunile unui arbore, celelalte ca Salix pupurea (L.), rächitä rosie; Salix rubra (Huds), richitä; Salix incana (Schrank), mlaje; Salix cinerea (L.), zälog, etc., inträ în categoría arbustilor, unele dintr'însele fiind întrebuintate în industria împletiturii cosurilor.

Salix caprea (L.), iov, din cauza cresterii sale repezi în tinerete, a frunzisului säu dens, este privitä ca o specie coplesitoare. Cu ocaziunea practicärii de operatiuni culturale se cautä a se stârpi din pädurile din regiunea muntoasä, unde aceastä specie se instaleazä asa de usor în urma exploatärilor.

Salix reliculata (L.), Salix retusa (L.), si Salix herbacea (L.), se urcä pânâ în vârfurile celor mai înalti munti ai nostri.

Intre plantele naturalizate putem cita:

Castanea vesca (Gaerth), castanul cu fructele mici comestibile, care alcätueste mici pâlcuri de pädure în împrejurul mhnästirilor Tismana si Polovraci. Dupä toatä probabilitatea castanii sunt introdusi acolo de cätre cälugäri.

Robinia pseudo-acacia (L.), salcâm, dafin în Oltenia, întrebuintat pentru fixarea dunelor de nisip de pe marginea Dunärii çi Märii Negre, pentru consolidarea taluzurilor cäilor ferate, pentru rempädurirea bäräganului, etc.

Robinia inermis (DC.), R. umbraculifera, (DC.) salcâm rotund, salcâm altoit; Robinia hispida (L.) çi Robinia viscosa, salcâm rosu : varietäti ale R. Pseudacacia (L).

Ailanthus glandulosus, vulgar = ailant, arbore puturos; din cauza cresterii sale repezi a fost de asemenea întrebuintat pe alocurea pentru rempädurirea locurilor improductive. Se afirmä cä el rezistä în nisipurile saline de pe ^gä marginea Märii Negre.

Caragana arborescens (Lam.) çi C. frutescens (Auct.).

Gleditschia triacanthos, gläditä sau pläticä, desi cu o creçtere viguroasä nu este utilizatä decât pentru formarea de alee, pentru garduri vii, prin parcuri, etc.

Acelas lucru putem spune çi despre Aesculus hippocastanum (L.), vulgar = castan sälbatec.

In regiunea muntoasä între arbusti distingem:

Sambucus racemosa (L), Lonicera xylosteum, L. leyophilla (A. Kern), Lonicera nigra (L.), Ribes grossularia (L.), Ribes alpinum (L.), Ribespetraeum (Wulf.), Salix daphnoides (Vill.).

In aceastä regiune çi cam pâm la 500 m. altitudine apare:

Daphne mezereum (L.); Evonymus latifolius (Scop.); Lonicera xylosteum (L,); Cytisus nigricans (L.); Rhamnus tinctoria (W. et Kit.); Rhamnus Frangula (L ), crusei, craçei, craçici, patachinä; Roza arvensis (Huds); Rubus hirtus (W. et Kit.); Rubus sulcatus (Vest); Rubus plicatus, (Weihe); Cotoneaster intergerima (Medik); Cotoneaster nigra (Vahlberg); Spiroea ulmifolia (Scop.) cu varietatea barnatica (Ianca), Spiroea aruncus (L.) numai în Moldova çi Spiroea ulmaria (L.); VacciniumMyrtillus (L), afin; Vaccinium uliginosum .çi Vaccinium Vitis Idaea (L.), cocäzar, merisor de munte, smârdar : îl gäsim prin päsuni alpine ; Salix Reichardti (A. Kem); Salix silesiaca, (Willd.); Salix rubra (Huds); Salix viminalis (L.) si Myricaria germanica (Desv.), Tamariscä, Cätinä rosie.

In regiunea dealurilor întâlnim pe:

Rhamnus catharlica (L.), verigar, pärul ciutei, spinul cerbului; Corylus avelana (L.) alun, Corylus tubulosa (Willd.) si Coryllus colurna (L.), aceste din urmä numai înjudetul Mehedinti si anume în apropiere de Vârciorova ; Crataegus pentagyna (W. et Kit.), päducel; Cornus mas (L.), corn ; Cornus sanguinea (L.), sânger ; Sambucus nigra (L.), soc ; Viburnum Opulus (L.), cälin ; Staphyllea penata, clocotici ; Evonymus europoeus (L.) Voniceriu; salbä moale ; Evonymus verrucosus (Scop.), sablä râioasâ ; Cytisus leucanthus si Cytisus elongatus (W. et Kit.), drob ; Viburnum lantana (L.), dârmox ; Ligustrum vulgare (L.), lemn câinesc ; Clematis Vitalba (L.), curpen ; Rhus cotinus (L.), scumpie ; Rhus typhina, otetar ; Syringa vulgaris (L.), liliac, Licium barbarum (L.), cätinä de garduri ; Solanum Dulcamara (L.), jarnä, vita evreilor, zärnä.

Intre arbustii spinosi distingem : porumbarul (Prunus spinosa) (L.) päducelul (Crataegus monogyna, .Jacq), Hippophae rhamnoides (L.), cätina, cätina albä; murii (Rubus L.); mäciesii sau rugii, Rosa (Tournet); dracila, mäciesul epuresc, Berberis vulgaris (L.); Paliurus aculeatus Lam, acesta din urmä formând dese tuferisuri în Dobrogea.

Jasminum fructicans (L.) çi Pyrus eloeagnifolia (Pall), cari apartin florei mediteraniene, se gäsesc numai în Dobrogea.

Intre plante parazite : (Viscum album) (L.) si vâscul stejarului, märgärit (Loranthus europaeus, L.).

Gompozitiunea arboretelor

Speciile de mai sus în cele 3 regiuni naturale în cari, din punctul de vedere orografic, poate fi împàrtit teritoriul României : regiunea muntoasä, a colinelor - zisä çi a podgoriilor sau a dealurilor - a câmpiei sau sesurilor, formeazä masive pure sau amestecate. '

Cea d'intâiu regiune, adicä a muntilor, care se începe cam dela 700 sau 800 pänä la 1700 sau 1800 metri altitudine este populatä cu fag, brad çi molid. Acesta din urmä spre limita sa maximä constitue masive curate ; dacä ne coborâm msä mai jos întâlnim de ordinar bradul, cäruia 'i convine expozitiunile nordice, asociându-se când cu molidul, când cu fagul.

Dar pe când bradul nu päräseste situatiunile sale predilecte, pe fag îl gäsim sau pe coastele nordice ale muntilor sau pe cele sudice. In cazul acesta din urmä, ca si cum ar cäuta înadins frescheta atmosfericä de care nu se poale dispensa, el se urcä mai sus cu una sau chiar cu douä sute metri în altitudine unde, de regulä, formeazä singur masivele sau în amestec cu molidul.

In unele parti, în Moldova mai cu seamä, molidul apare spontaneu la altitudine de 500 m. si chiar de 400 m.

Masive curate de fag în România întâlnim de ordinar spre partea mijlocie a ariei de distributiune a acestei specii, adicä cam între 700 - 900 metri mältime d'asupra nivelului märii în Muntenia si cam cu 200 metri mai putin în Moldova.

Spre limita sa inferioarä de vegetatiune, care poate fi fixatä în Muntenia cam la 500 m., iar în Moldova la 200 - 300 m., el se asociazä cu gorunul, carpenul, etc.

In regiunea de munte întinderi destul de însemnate sunt populate cu mesteacän, acolo mai cu seamä unde, dintr'o cauzä oarecare, räsinoasele au fost distruse.

In judetele Buzäu, Prahova çi Bacäu, în multe locuri culmele cele mai înalte ale muntilor sunt populate cu fag curat çi numai coborînd coastele întâlnim molidul çi bradul

In regiunea colinelor, cuprinsä cam între 200 - 700 metri, fagul ocupä partea superioarä a acestei zone de vegetatiune, iar mai jos cam pe la 4 - 500 m., se iveste gorunul, care populeazä expozitiunile sudice, platourile si colinele dealurilor, fie singur sau în amestec cu fagul. Pe coastele nordice ale colinelor înalte el cedeazä locul acestei din urmä specii.

Mai jos msä, în spre zona dealurilor märunte, gorunul ocupa situatiunile de mai 'nainte ale fagului, iar pe coastele expuse spre Sud çi Vest, el este înlocuit de gärnitä, de cer, iar pe väile umede çi räcoroase de stejarul pedunculat.

Pädurile din regiunea sesurilor sunt compuse de stejar pedunculat, de gärnitä, de cer, în stare purä sau amestecate între dänsele, precum çi cu jugastru cu artarul tätäresc, cu ulmul, frasinul, plopul, etc., fiecare bine înteles în solurile ce le convine.

Sub numele de pädure de sleau se întelege acele masive unde amestecul între stejarul pedunculat, teiu, jugastru, artar tätäresc, ulm çi frasin, este asa de intim, încât este foarte cu greu a stabili proportiunea în care ele sunt asociate.

In Dobrogea pädurile, cu putine exceptii, sunt compuse ca çi masivele din România de dincoace de Dunäre.

Ele au fost räu tratate în timpul dominatiunii turcesti, din care cauzä actualmente predominä exemplarele râu conformate. Arbori din cari sä se poatä obtine lemn de lucru çi de constructiune, cari altä datä se gäseau în pädurile dinprejurul orasului Babadag, Isaccea, etc., au dispärut aproape cu desävärsire.

Spre a ne putea da seama de importanta diferitelor specii cari inträ în compozitiunea pädurilor Statului, am luat de bazä suprafata ce revine fiecärei dintre ele, fie cä ar forma masive pure, sau s'ar gäsi în stare de amestec.

Cunoscänd proportia amestecului ne-a fost usor ca sä determinäm întinderea ocupatä de diferitele esente si odatä stiut aceasta, am însumat suprafetele în chestiune precum si cele ocupate de masivele curate, obtinänd astfel cäte o cifrä totalä pentru fiecare specie în parte.

Cu chipul acesta ne-a fost posibil a alcätui urmätorul tablou:

Cu dátele de mai sus suntem pusi în pozitiune a clasifica speciele dupa însemnâtatea procentului ce ele reprezinta în raport cu întreaga suprafata paduroasa a tarii. In acest scop am întocmit urmatorul tablou:

Insumând suprafetele ocupate pe de o parte de speciile resinoase la un loc, iar pe de alta de esentele foioase, rezulta ca cele d'intâi formeaza un total de 148.080,56 Ha., sau 16,0%, iar foioasele de 770.444,93 Ha., sau 84,0%.

Cu alte cuvinte foioasele reprezinta o întindere de 5 ori mai mare ca resinoasele.

Am vazut mai sus ca fagul este cea mai râspânditâ specie (242.032 Ha.) dupa care urmeaza stejarul pedunculat (113.190,4 Ha.).

Daca adunam însa cifrele privitoare la diferitele specii de stejar, gasim ca întinderea ce ele ocupa este de 281.530,62 hect. Raportând aceasta suma la totalitatea foioaselor, gasim ca reprezinta un procent de 36,5%; iar daca consideram suprafata tuturor pädurilor Statului procentul în chestiune este numai de 30,8%, pe când fagul singur ne da un procent de 26,3%:

Aceasta ne dovedeste ca conditiunile noastre climaterice si telurice ne impune ca si în viitor sa dam foioaselor si în special padurilor de stejar, cari se gasesc în conditiuni excelente de vegetatiune, cea mai mare atentiune.

Este interesant, afara de aceasta, ca sa cunoastem în care anume judete predomina rasinoasele si în care padurile de stejar.

In acest scop am alcatuit tabloul No. 8 unde judetele sunt trecute în ordine alfabetica cu indicatiunea întinderilor ocupate de rasinoase, în care numaram melezul, molidul, bradul, pinul silvestru, iar dintre foioase fagul pe de o parte, iar pe de alta toate speciile de stejar la un loc, adica gorunul, stejarul pedunculat si gârnita cu proportiunile ce aceste specii reprezinta, exprimate în procente.

Dupa cum vedem Statul poseda cele mai multe rasinoase în judetul Neamtu si anume: 72.880,06 Ha. din totalul de 148.380,56 Ha., ceeace reprezinta un procent de 49,2 % adica aproape jumatate, dupa care urmeaza districtele Bacau cu 13,5 %, Muscel cu 7,7%, Suceava cu 6,5%, Vâlcea cu 5,2%, etc., iar cele mai putine în judetul R.-Sarat cu 1.028 ha. sau 0,7%.

In Moldova numai în 4 judete, si anume în Neamt, Bacau, Suceava si Putna rasinoasele ocupa 104.774,98 Ha. sau 71,2%, pe când în restul celorlalte 9 districte nu se gaseste câtusi de putin, ci numai foioase.

In padurile Statului din 9 judete si anume : Braila, Ialomiïa, Ilfov, Mehedinti, Olt, Romanad, Teleorman, Vlasca si Dolj, lipsesc cu desavârsire speciele resinoase; cele 21,12 Ha. cari figureaza în statistica pentru judetul Dolj, sunt datorite repopularilor artificiale, iar în restul celorlalte 8 districte rasinoasele ocupa numai 43.605,65 Ha. sau 28,8%, adica o suprafata cu aproape de 2,5 ori mai mica ca în Moldova.

In Dobrogea nu se afla paduri naturale de rasinoase.

Masive populate cu una sau mai multe specii de stejar, în proportiuni variabile bineînteles, se gäsesc în toate judetele tärii. Suprafata ocupatä fiind de 281.530,62 Hectare ele reprezintä un procent de 30,8% din totalul pädurilor Statului.

In Moldova aceste specii acoper o întindere de 38.328,25 Ha. sau 13,1% , iar în Muntenia o suprafatä de 200.439,16 Ha. care corespunde la un procent de 71,7%, pe când în Dobrogea 42.763,21 Ha. sau 15,2%. Coincidenta ciudatä: procentul alcätuit de speciile räsinoase în pädurile Statului din Moldova este aproximativ acelasi cu cel ce reprezintä diferitele specii de stejar în Muntenia.

Conditiunile naturale pentru cresterea masivelor de stejar în Muntenia sunt, prin urmare, mult mai prielnice ca în Moldova, unde räsinoasele sunt mai abondente.

Dacä voim sä cunoastem în ce anume judete din România de dincoace de Milcov pädurile compuse de diferitele specii de stejar sunt mai numeroase, n'avem decât sä consultäm datele din tabloul de mai sus, care ne aratä cä judetul Mehedinti cu 8,3% stä în frunte, dupä cum urmeazä Doljiul cu 7,1%, Dâmbovita si Arges fiecare cu câte 6,9%, Vlasca cu 5,7%, Prahova cu 4,9%, Vâlcea si Gorjiu fiecare cu câte 4,7%, în total asa, dar 8 judete din 17, în cari Statul posedä 137.926,59 Ha. sau un procent de 69%, dacä consideräm numai pädurile Statului de stejar din Muntenia si de 49,2% dacä ne raportäm la toate pädurile din România.

In Moldova judetele Neamtu, Putna, Fälciu, Tecuciu, Tutova si Bacäu ne dau cifra cea mai mare în päduri de stejar, aflätoare în stare purä ori amestecate si anume 27.199,98 Ha. sau un procent de 71%, dacä ne referim la întinderea pädurilor de stejar din Moldova, si de 9,3% dacä ne raportäm la suprafata ocupatä de aceste päduri în întreaga tarä.

Dintre cele 4 specii de stejar, cerul este foarte putin apreciat din punctul de vedere al întrebuintarilor industriale.

Am arätat deja cä în pädurile Statului din Moldova nu se aflä cer. Cele 26.676,46 Ha. constatate se gäsesc numaiîn Muntenia si în provincia noasträ transdanubianä.

Cel mai mult cer se aflä în judetul Vlasca, si anume 6.632,75 Ha., sau 29,9% din întinderea corespunzätoare acestei specii, dupä care urmeazä judetul Mehedinti cu 4.732,91 Ha. sau 17,7%, Dolj cu 2.926,64 Ha. sau 10,9% si Ilfov cu 2.298,91 Ha. sau 8,6%. '

Aceste 4 judete posedä împreuna 16.591,21 hectare sau 62,1% din total.

Fagul inträ în compozitiunea pädurilor Statului într'o msemnatä proportie, desi el lipseste aproape cu desavârsire în Dobrogea, din 8 judete din Muntenia, precum si în judetul Covurlui din Moldova. In 11 judete ale tärii nu se gäseste asa dar fag de loc.

In România de dincoace de Milcov se aflä 131.465,08 Ha. päduri de fag, întrecând, ca suprafatä cu 20.897,96 Ha. pe cele din Moldova, unde întinderea acoperitä de aceastä specie este numai de 110.567,12 Ha. Patru sunt judetele din Moldova în care fagul este foarte abundent. Acestea sunt: judetele Neamtu, Bacäu, Suceava si Putna, unde întinderea ocupatä de fag în pädurile Statului este de 94.079,04 Ha. sau 38,9% din suma de 242.032,20 Ha.

In Muntenia în 6 judete si anume: în Muscel, Arges, Gorj, Vâlcea, Buzäu si Prahova, fagul reprezintä o suprafatä de 116.151,43 Ha. sau 48%.

Pentru a ne da seama de modul cum diferitele specii lemnoase se asociazä pentru a forma masive forestiere, am alcätuit urmätorul tablou, bazat pe datele obtinute dela sefii de ocoale silvice, care ne-au servit pentru a determina coificientul de distributiune al mentionatelor specii având în vedere suprafetele ce ocupä fiecare dintr'însele.

Mai înainte de a trage concluziunile necesare din continutul acestui tablou trebuie sä spunem cä am considerat masivele ca fiind în stare purä, mdatä ce proportiunea unei specii oarecare trecea de 8/10. Aceastä normä am avut-o în vedere atât la pädurile de foioase cât si la cele de räsinoase.

Relativ la cele d'întâi trebuie rnä sä specificäm cä am socotit ca masive pure si atunci când una sau chiar câte si patru speciile de stejar ca gorunul, stejarul pedunculat, gârnita si cerul constituiau împreunä o proportie superioarä de 8/i0 ; de aceeasi regulä ne-am cäläuzit si când a fost vorba de speciile albe sau cu lemnul moale cari formeazä pädurile de baltä, zävoaiele si ostroavele Dunärii.

Asa fiind în totalul de 918.825,49 Ha, suprafata päduroasä färä goluri ce alcätuieste patriimoniul forestier al Statului, foioasele în stare purä, adicä pädurile formate numai de fag, de anin, mesteacän, salcâm, etc., sau numai de gorun, stejar pedunculat, cer si gärnitä. Aceste din urmä putänd fi asociate, ocupä o suprafatä de 193.534,64 Ha, sau 21,1 %, räsinoasele în stare purä compuse numai de molid or numai de brad, ocupä o întindere de 9.041,78 Ha., sau aproape 1%.

Masive în cari foioasele sunt amestecate între dänsele Statul posedä 462.092,49 Ha. sau 50,3%, iar päduri în care foioasele inträ în amestec cu räsinoasele 201.403,86 Ha. sau 21,9%, si în fine masive în care acest amestec este format de cätre speciile räsinoase între dänsele: 52.752,72 Ha. sau 5,7%.

Dacä adunäm msä pe aceste din urmä cu suprafata pädurilor pure de räsinoase, alcätuite fiecare de câte-o singurä esentä - (9.041,78 Ha.) - gäsim un total de 61.794,50 Ha. ceeace reprezintä un procent de 6,7%. Restul de 86.586,06 Ha. pänä la complectarea totalui de 148.380,56 Ha. resinoase ce posedä Statul se aflä în stare de amestec cu foioasele.

Mai mainte de a trage concluziunile necesare din continutul acestui tablou trebuie sä spunem cä am considerat masivele ca fiind în stare purä, mdatä ce proportiunea unei specii oarecare trecea de 8/10. Aceastä normä am avut-o în vedere atät la pädurile de foioase cät si la cele de räsinoase.

Relativ la cele dintäi trebuie msä sä specificäm cä am socotit ca masive pure si atunci cänd una sau chiar cäte si patru speciile de stejar ca gorunul, stejarul pedunculat, gärnita si cerul constituiau mpreunä o proportie superioarä de 8/10, de aceeasi regulä ne-am cäläuzit si cänd a fost vorba de speciile albe sau cu lemnul moale cari formeazä pädurile de baltä, zävoaiele si ostroavele Dunärii.

Asa fiind în totalul de 918.825,49 Ha, suprafatä päduroasä tara goluri ce alcätuieste patrimoniul forestier al Statului, foioasele în stare pura, adicä pädurile formate numai de fag, de anin, mesteacän, salcâm, etc., sau numai de gorun, stejar pedunculat, cer si gârnita, aceste din urmä putând fi asociate, ocupa o suprafatä de 193.534,64 Ha, sau 21,1%, räsinoasele în stare pura compuse numai de molid or numai de brad, ocupa o întindere de 9.041,78 Ha, sau aproape 1%.

Masive în cari foioasele sunt amestecate între dânsele Statul posedä 462.092,49 Ha sau 50,3% iar päduri în care foioasele inträ în amestec cu räsinoasele 201.403,86 Ha sau 21,9%, si în fine masive în care acest amestec este format de catre speciile räsinoase între dânsele: 52.752,72 Ha sau 5,7%.

Daca adunäm însa pe aceste din urmä cu suprafata pädurilor pure de räsinoase, alcätuite fiecare de câte-o singurä esentä - (9.041,78 Ha) - gäsim un total de 61.794,50 Ha. Ceea ce reprezintä un procent de 6,7%. Restul de 86.586,06 Ha pâna la completarea totalului de 148.380,50 Ha räsinoase ce posedä Statul se aflä în stare de amestec cu foioasele.

Regim si metode de tratament

Regenerarea masivelor se poate face prin sämäntä, prin lästari, sau prin lästari si prin sämäntä.

Distingem asa dar 3 regime: al codrului, al crângului simplu si al crângului compus.

În fiecare din aceste regime, dupä procedurile întrebuintate pentru a asigura regeneratiunea pädurilor si pentru a conduce arboretele pänä la epoca exploatabilitätii lor, deosebim, mai multe metode de tratament.

În pädurile Statului s-a exploatat în crâng simplu o suprafatä de 70.210,54 Ha sau 33,6%, din întreaga întindere täiatä pâna la 1 Aprilie 1905 (208.451,08 Ha), si anume:

36.584,9 Ha pâna la 1899, ceea revine la 17,5%

33.636 Ha în perioada 1899 - 1090, revine la 16,1%

70210,54 Ha în total.

Acest tratament s'a aplicat în zävoaie, în pädurile de baltä, în cele din ostroavele Dunärii mai cu seamä, compuse de specii moi, ca plopul, salcia, etc., precum si în cele constituite de cer, de gârnita sau de stejar pedunculat aflate în regiunea sesurilor, cari masive în tinerete au servit ca islazuri pentru vite, cari au fost adeseori incendiate si bântuite de delicte, ceea ce ne explicä pentru ce mare parte din arborii ce le compun se prezintä actualmente cu tulpini vicioase, cu scorburi si umfläturi la baza trunchiurilor si pentru ce lemnul lor inträ de timpuriu în descompunere, fapt care contribuie sä nu poatä fi conduse la etäti înaintate.

Revolutia ce se adoptä în pädurile din ostroavele Dunärii este de ordinar de 3 sau 5 ani, dupä cum tinta principalä este de a obtine mai multe nuiele pentru mgräditul gardurilor, or lemne pentru foc necesare populatiunii din comunele rurale din partea locului.

De oarece însa uneori atari päduri, din diferite împrejurari, nu se pot vinde în totdeauna la primele licitatii, intervalul ce separä trecerea a 2 täieri consecutive pe acelaç loc este mai mare, astfel cä adesea ori masivele în chestiune, când vin în rând de exploatare, sunt mai batrâne decât termenul revolutiunilor normale.

Utilizarea crângului simplu în pädurile compuse de diferitele specii de stejar, cari dupä cum am arätat mai sus, au avut sä sufere din cauza actiunii räu fäcätoare fie din partea oamenilor, fie a vitelor, or a agentilor naturali a fost consideratä ca o necesitate culturalä. Ele trebuind a fi täiate la vârste tinere nu pot produce decât lemne pentru foc.

Revolutiunea prescrisä pentru aceste din urmä masive a fost de obicei de 40 ani. Adeseori însa s-a recurs la revolutiuni tranzitorii, mai scurte decât cele normale, si anume totdeauna alunei când exista motive temeinice cä o întârziere în exploatäri ar fi fost däunätoare bunei calitäti a materialului lemnos.

În urma mbunätätirii vegetatiuni si a compozitiunii pädurilor în chestiune prin completarea golurilor, prin introducerea de specii pretioase si prin înlocuirea tulpinilor vicioase, se va putea adopta si alte modalitäti de tratament mai conforme cu natura si scopul principal al proprietarului respectiv, care, ca reprezentant al intereselor generale, este dator a îndruma productiunea pädurilor Statului în spre dobândirea lemnelor de mari dimensiuni.

In crâng compus s-a exploatat o întindere de 71.226,88 Ha ceea ce reprezintä un procent de 34,1%, adicä numai cu 0,5% mai mare ca cel al crângului simplu.

Din actualele date statistice rezultä cä pânâ la 1899 s-a täiat 57.713,39 Ha sau 27,6% iar de atunci si pânâ la 23 Aprilie 1905.13.513,49 Ha sau 6,5%:

' Total 71.226,88 Ha sau 34,1%

Cu alte cuvinte în ultimii 6 ani s'a exploatat o întindere cu mult mai micä în crâng compus ca în crâng simplu.

De oarece întrebuintarea crângului compus n'a dat pretutindeni rezultate tocmai bune, se produce mai mult lemn de industrie decât de constructie, în pädurile de foioase se dä din ce în ce mai multä precädere regimului codrului.

Numärul arborilor de rezervä ce s'a oprit la unitatea de suprafatä în pädurile Statului, tratate în crâng compus, a variat dupä vremuri foarte mult.

Astfel în România de dincolo de Milcov prin art. 1 si 2 din Pravila din 1843 pentru crutarea pädurilor dupä mosiile mänästiresti si altele, se prevedea cä:

a) Pädurile Mitropoliei si a Episcopiilor.

b) Acelea a mänästirilor pämäntesti si acelea închinate pärtilor de jos.

c) Acelea aflätoare pe mosiile afierosite obstestilor açezämânturi.

d) Acelea aflätoare pe mosia Ocnelor si

e) Acelea de pe mosiile epitropisite în câta vreme s'ar aflä sub epitropie si în cât n'ar jigni art. 50 din Pravila despre epitropie din anul 1840, -

În termen de 4 ani se vor mpärti într'un numär de parcheturi regulatei dupä cum urmeazä:

a) La pädurile de stejar sau de brad or amestecate cu alte soiuri de lemn în proportie foarte micâ pe fieçtecare mosie nu vor putea cuprinde mai putin de optzeciparcheturi.

b) Pädurile de alte soiuri de lemne se vor împârti în 40parcheturi.

În fiecare an se va täia câte un parchet, adicä a 80 sau a 40-a parte dupä speciile ce compunea pädurea, oprindu-se câte un arbore la fiestecare präjinä de loc din copacii cei tineri si mai drepti si în d'opotrivä rärime.

Acest procedeu adicä al crângului cu 80 arbori de rezervä la falce s-a aplicat mult timp în pädurile de stejar si de specii räsinoase din Moldova, chiar dupä secularizarea averilor monastiresti de cätre Stat, care a avut loc în anul 1859.

În Muntenia, în pädurile de foioase aflätoare în regiunea de câmpie si de coline tratate cu crâng cu rezerve, s'a oprit multä vreme câte 40 arbori la pogon sau 80 la hectar, iar numärul parchetelor în care s'a împartit pädurile au fost de 40, revolutiunea adoptatä având aceeasi duratä.

Printr'o practicä de mai multi ani dovedindu-se cä acest numär de rezerve era nemdestulätor pentru scopul urmärit, s-a luat mäsuri pentru multiplicarea lor.

Desi rezultatul de astädatä a fost mai bun, totusi s'a cäpätat convingerea cä nu este bine de a se generaliza aplicatiunea crângului compus în România, deoarece nu toate pädurile de foioase sunt pregätite pentru un asemenea tratament.

Prin instructiunile ministeriale din 1893 s'a dispozat în adevär cä în toate pädurile mai mari de 300 Ha sä se aplice regimul codrului.

În acest din urmä regim distingem trei tratamente : codrul regulat sau al însämântärilor naturale si räriturilor periodice, codrul cu täieri rase si codrul grädinärit.

Codrul regulat în pädurile Statului s'a aplicat pe o suprafatä de 9.382,68 Ha ceea ce revine la 4,5% din întreaga întindere exploatatä si anume:

Pâna la 1899...4.635,73 Ha sau 2,2%

De la 1899 pâm la 23 Aprilie 1905.4.746,95 Ha sau 2,3%

Total...9.382,68 Ha sau 4,5%

Cu alte vorbe în ultimii 6 ani codrul regulat reprezintä un acelaç procent ca cel corespunzätor întregei perioade anterioare anului 1899.

Acest reviriment în favoarea modalitätii de tratament în chestiune, nu poate fi decât prielnic pentru bunul viitor al pädurilor.

În Codru cu täieri rase s'a exploatat o întindere päduroasä de 9.673,98 Ha sau 4.7%, din care:

Pâna la 1899 . 5.532,35 Ha

În periodul 1899-1905.4.141,93 Ha

Total. 9.673,68 Ha

Acest tratament s'a aplicat exclusiv în pädurile de räsinoase din regiunea de munte, foarte depártate de centrele de populatiune cari, spre a putea fi puse în valoare, necesitau capitale însemnate pentru constructiuni de mijloace de transport, instalatiuni de debit, etc.

Regenerarea acestor päduri se face mai mult prin repopuläri artificiale: rnämäntäri si plantatiuni.

În codru grädinarit s'a exploatat în total 48.490,87 hectare sau 23,1 % si anume:

Pänä la 1899.. 19.014,63 Ha sau 9,1% din care s-au extras 458.030 arb. sau 24 arb. la Ha, iar în periodul

1899-1905...29.476,24 Ha sau 14,0% din care s-au vândut 573.351 arb. sau 19,4 arb. la Ha.

Total.48.490,87 Ha sau 23,l% din care s-au vândut 1.031.381 arb. sau 21,3 arbori la unitatea de suprafatä în termen mediu.

Dacä exploatärile grädinärite au fost asa de intensive, aceasta trebuie atribuit si faptului cä era nevoie de a se pune la dispozitiunea antreprenorilor cantitäti mai mari de material lemnos exploatabil, localizat pe suprafete nu tocmai întinse, cäci numai astfel exploatatiunea devenea rentabilä si se putea amortiza însemnatele cheltuieli ocazionate pentru înjghebarea unei întreprinderi forestiere de o importantä oarecare.

Ministerul Domeniilor a luat deja cuvenitele dispozitiuni ca de aci mainte täierile sä nu depäseascä posibilitatea normalä a pädurilor si acolo unde exploatärile au întrecut prea mult fortele de productiune ale solului, ele sä se resträngä în asa mäsurä ca capitalul normal de exploatare sä poatä fi pretutindeni reconstituit.

Recapitulând datele de mai sus constatäm cä pänä la 1 Aprilie 1905 s'a exploatat:

În crâng simplu. 70.210,54 Ha sau 33,6%

În crâng compus. 71.226,88 Ha sau 34,1%

În codru regulat. 9.382,68 Ha sau 4,5%

În codru cu täieri rase .9.673,98 Ha sau 4,7%

În codru grädinärit. 48.490,87 Ha sau 23,1%

Total. 208.984,95 Ha sau 100%

Suprafata täiatä asa dar pänä la 1 Aprilie 1905 a fost de.. 208.984,95 Ha..

La care adäogändu-se restul pädurii, neexploatatä mcä, de_709,840.54 Ha

Obtinem totalul de.918.825,49 hectare

Exprimat aceasta în procente msemneazä cä întinderea exploatatä din pädurile Statului pänä în data de mai sus reprezintä proportiunea de 22,7%, iar restul pädurii de 77,3%.

Dacä vrem sä stim cât s'a täiat pänä în 1899 si cât în perioada ultimä 1899-1905, din datele în chestiune rezultä:

Suprafata exploatatä pänä la 1899 a fost de.123.480,49 Ha.

Suprafata exploatatä de la 1899-1905 a fost de .. 85.504,40 Ha.

' Total. 208.984,95 Ha.

Cu alte cuvinte întinderea totalä exploatatä pänä la data întocmirii primei noastre statistice forestiere ne dä un procent de 59% iar în cei 6 ani din urmä, de 41%.

Exploatärile pe o scarä mai mtinsä efectuate în ultimul timp se datoresc în prima linie vänzärilor extraordinare cari s'au fäcut dupä cunoscuta crizä agricolä si financiarä din 1899- 1900.

Suprafata pädurilor neexploatate mcä este cu mult mai mare (709.840,51 Ha.) ca cea obtinutä cu ocaziunea statisticei forestiere din 1899 când s-a gäsit numai de 322.560 Ha. Diferinta de 387.280,54 Ha în realitate este numai aparentä.

În adevär, la 1899 în cifra de 599.084 Ha trecutä în coloana respectivä a tabloului recapitulativ la finele statisticei în chestiune nu se coprindea numai întinderea exploatatä, ci si cea netäiatä încâ, dar care fäcea parte din portiunile de pädure destínate a veni în curs de exploatare.

Am crezut preferabil de a separä suprafata exploatatä de fapt pänä la 1 Aprilie 1905 de restul pädurii, indiferent daca acesta din urmä fäcea or nu parte din pädurile în curs de exploatare.

Suntem datori totusi a face cunoscut cä situatia noasträ forestierä, dacä consideräm numai pädurile Statului, nu este asa de satisfäcätoare dupä cum s-ar pärea la prima vedere, de oarece în suprafata de 709.840,54 Ha se cuprinde mai întâi cele 242.032,20 Ha päduri de fag, cari numai în ultimul timp a început în parte a fi puse în valoare, dupä aceea o portiune msemnatä din cele 20.867 Ha cari fac parte din pädurile de räsinoase deja vândute pe termeni lungi de 1-10, 1 - 15 si 1 - 20 ani, dupä cum se prevede în tabloul No. 10, dar neexploatate mcä, precum si o multime de päduri de stejar, cer si gärnitä, a cäror existentä se datoreste opririi päsunatului în asa numitele crânguri si tufärisuri, cari pänä mai acum 10 - 20 ani, în puterea contractelor de arendarea mosiilor pe care se aflau situate, constituiau o parte din islazurile vitelor locuitorilor din satele vecine.

Aceste päduri multä vreme de aici înainte neputând produce decât lemne pentru foc, n-au decât o micä valoarea economicä.

Oricum ar fi în pädurile Statului comparativ cu cele ale celorlalti proprietari, se aflä încä un stock însemnat de material lemnos, care se va cunoaste în mod precis atunci când se va termina cu amenajarea lor.

Odatä ce stim cât s-a täiat pâm acum si cât a mai rämas, este interesant a cunoaste în cari anume judete exploatärile au avut loc pe o scarä mai mare si unde elesti au fost mai restrânse atât pânä la 1899, cât çi de atunci încoace.

Dupä calculul fäcut rezultä cä dacä avem în vedere täierile practicate înaintea anului 1899, cea mai mare întindere s-a exploatat din judetul Neamtu, si anume 21.766,79 hectare, ceea ce reprezintä un procent de 17,6% din totalul de 123.480,49 Ha täiate în întreaga tarä pâm în acest an, sau 15,7% din întinderea pädurilor Statului aflätoare în acest judet.

Urmeazä apoi judetul Bacäu cu 8.355,94 ha, ceea ce revine la 6,8% din totalul exploatat, sau la 14,4% din suprafata pädurilor Statului din acest judet, dupä cum aceasta se poate vede din tabloul No. 11.

Aceastä sumä reprezintä 70% din totalul suprafetei exploatatä si 18,7 % din întinderea pädurilor Statului aflätoare în aceste judete.

Restul celorlalte 20 districte ne dau, toate la un loc, un procent de 30%.

Din aceste din urmä pädurile au fost mai crutate pârn în 1899, în:

Judetul Gorjiu cu.590,01 Ha exploatate sau 0,5 la %

Judetul Arges cu. 602,39 Ha exploatate sau 0,5 la %

Judetul Covurluiu cu.997,10 Ha exploatate sau 0,8 la %

Judetul Ialomita cu. 997,52 Ha exploatate sau 0,8 la %

Dacä judetele Tulcea si Constanta nu figureazä cu nici o întindere exploatatä, aceasta provin din faptul cä täierile pädurilor din aceste 2 districte, pâm în 1899 au conzistat din extracliuni neregulate de arbori fäcute pe suprafete nedeterminate.

În restul celorlalte 14 districte întinderea exploatatä variazä de la 1383 Ha. 47 arii (Judetul Olt), la 3874 Ha. (Judetul Suceava).

Daca ne referim însa numai la suprafetele exploatate de la 1899 - 1905 obtinem alta ordine de clarificare cu privire la cele 16 judete unde taierile s-a practicat pe o scara mai mare. Astfel judetul Neamtu cu 20.007,40 Ha sau 23,5% din totalul de 85.504,46 Ha ce s-au taiat de la 1899 - 1905 sau cu 14,4% din întinderea pädurilor Statului din acest judet, tine primul loc, dupa cum se vede în urmatorul tablou:

Aceasta suma, reprezinta 80% din suprafata taiata în timp de 6 ani, (1899 - 1905) în padurile Statului din întreaga tara, sau 12,2% din întinderea padurilor aflatoare în judetele de mai sus.

Daca însa consideram suprafata totala exploatata pâna la 1 Aprilie 1905, în care intra si padurile taiate pâna în anul 1899, succesiunea judetelor, în ordinea lor de importaba, este cea prevazuta în urmatorul tablou:

Este interesant afarä de aceasta de a cunoaste clasificarea judetelor dacä avem în vedere suprafetele pädurilor neexploatate înca:

În scopul acesta am întocmit tabloul ce urmeazä:

Numärul total al pädurilor Statului este 1.169.

Fatä cu statistica din 1899 constatäm un spor de 47 päduri. Aceasta provine din cauzä cä unele masive au fost trecute atunci ca trupuri fâcând parte din complexele forestiere vecine.

Singurä pädurea de pe muntii Nehoiasu din judetul Buzäu a intrat în posesiunea Statului ca avere päräsitä si färä stäpän.

Judetele în care Statul posedä cel mai mic numär de päduri sunt Dorohoiul si Botosanii, fiecare cu câte 11 päduri, Covurluiul cu 12 si Fälciu cu 14, iar cel mai mare în judetul Dâmbovita cu 75 dupä care urmeazä districtul Prahova cu 72 päduri.

Dupä numärul pädurilor ce Statul posedä în diferite judete, putem face urmätoarea clasificatiune:

Sidebar

Abstract. Statistics of state forests (1907). Under the journal' heading Restituiri it is reproduced the paper Statistica Pädurilor Statului/Statistics of State Forests elaborated in 1906 by the Ministry of Agriculture. It is the second paper of this type, after the one elaborated in 1899, and presents the state of forests on the Kingdom of Romania inside the borders from the end of the 19th century and beginning 20th century. In contrast to the first inventory of forests that presents exclusively statistical data, with tables, in 240 pages, the present paper containes data presented at the country and counties levels, accompanied by an analysis and an interpretation of these data. In the first part of the paper, entitled General Statistics, there are presented and analysed a series of data concerning the entire forest area of the Kingdom of Romania. In the second part there are presented the environmental framework of the country (geology, relief, hydrographic system, climate, winds) in relation to the forests, and tree species and shrubs that are present in forest flora of the country. In the third part of the paper there are presented statistical data regarding state owned forests (918 825 ha) for wich there were available detailed data and information.

Footnote

1 Lucrarea de fatä reproduce originalul: Ministerul Agriculturei, Comerciului, Industriei si Domeniilor, 1907, Statistica pädurilor statului. Tipografia "Gutenberg". Joseph Göbl. Bucuresti, 24 p. Ortografia este cea originalä.

2 În anul 1906 s-au särbätorit 40 ani de domnie a lui Carol I §i 25 ani de la proclamarea Regatului României dar §i 1800 ani de la cucerirea Daciei de cätre mpäratul Traian.

*) Statistica agricolä pe anul 1904 publicatä în "Monitorul Oficial" No. 235 din 20 Ianuarie 1905

1 ) Dr. D. Grecescu, Conspectul Florei României, 1898, pag. 539.