Variabile care modeleaza situatia de comunicare. Studiu de caz: termeni si formule de adresare în scrisorile lui Ion Creanga

Abstract

Our paper explores the terms of address identified in 27 letters, where we registered a numerous inventory of terms of address used in personal or transactional communication. Taking into account the variables that modify communication, our research shows that Ion Creanga selects all terms of address according to the biological differences (age, sex) and socio-economic differences (status, position, culture, social distance) between him and his recipients. We also show that some of these terms of address are described by sets as /+deference/, /+discursive distance/ and, in some, cases, /+affectivity/.

Headnote

Key-words: terms of address, letters, communication

1. Introducere. Metodologie, cadru teoretic

Lucrarea ia în discutie folosirea termenilor si formulelor de adresare1 de catre Ion Creanga în unele scrisori, în contextul mai larg al teoriilor comunicarii (Knapp, Daly 2011) si adresarii (Braun 1988). Bazata pe un corpus relativ extins, lucrarea îsi propune sa exploreze si sa explice factorii socio-culturali care influenteaza selectarea si, apoi, utilizarea termenilor si formulelor de adresare, pe de o parte, si, pe de alta parte, sa urmareasca variabilele care modeleaza comunicarea (Worchel 1986: 230; Shepherd, Weschler 1995: 103; Serbanescu 2007: 43). Acestea sunt definite de Stephen Worchel prin "transitory factors that involved the setting in which an interaction occurs" (1986: 230), fiind reprezentate de cultura, vârsta, sexul sau statutul social al protagonistilor situatiei de comunicare, de distanta sociala sau de relatiile interpersonale dintre acestia (1986: 231).

Pornind de la premisele ca "diferitele tipuri de adresare reflecta natura si sfera relatiilor dintre interlocutori" (Ionescu-Ruxandoiu 1981: 241) si ca adresarea

oglindeste dependenta normei sociolingvistice de caracteristicile comunitatii lingvistice si reflecta variatia spatiala, etno-sociala, situationala (în sincronie si diacronie) a regulilor comunicarii (Ciolac 1999: 229),

ne propunem sa ne ocupam de un corpus constituit din 27 de scrisori, dupa cum urmeaza: scrisoarea din 30 august 1883 catre sora Elena Creanga - Achitei; scrisorile din 16 iunie si 12 iulie 1884 catre Ecaterina Vartic; scrisorile din 19 mai 1888, 5 iunie 1888, 2 iulie 1889 si una nedatata catre unchiul Gheorghe Creanga; scrisoarea din 5 noiembrie 1885 catre A.C. Cuza; scrisoarea din 24 iunie 1884 catre fratele Zahei Creanga; scrisoarea catre Vasile Conta - nedatata; scrisorile catre Mihai Eminescu - doua nedatate si una din decembrie 1877; scrisoarea din 21 octombrie 1878 catre Ioan Slavici; scrisoarea din 28 noiembrie 1887 catre Nicu Gane; scrisoarea din 7 noiembrie 1888 catre Mihail Kogalniceanu; scrisorile din 10 noiembrie 1876, 11 iunie 1881, 17 iunie 1881, 16 decembrie 1881, 23 noiembrie 1882 , 23 mai 1883 si 19 septembrie 1887 catre Titu Maiorescu; scrisorile din 22 februarie 1885, 15 mai 1885 si 6 martie 1877 catre Costache Negruzzi; scrisoarea din 28 decembrie 1882 catre presedintele societatii România Juna. Pentru aceasta am utilizat volumul Opere de Ion Creanga, aparut în anul 1982 la Editura Minerva, reproducere dupa Ion Creanga, Opere I-II, editie îngrijita de Iorgu Iordan si Elisabeta Brâncus, Colectia Scriitori români, Editura Minerva, 1970.

În acest scop, materialul excerptat de noi este clasificat pornind de la criteriile taxonomice teoretizate de Friederike Braun în lucrarea Terms of Address: Problems of Patterns and Usage in Various Languages and Cultures (1988). Autoarea defineste conceptul de adresare (address) prin a speaker's linguistic reference to his/ her collocutor(s) (1988: 7). În acest sens, analiza noastra nu se focalizeaza pe criterii eminamente lingvistice (pronume si nume folosite în adresare, titluri de respect, formule reverentioase etc.), ci avem în vedere, mai cu seama, si unele criterii socio-culturale privitoare la tipologia relatiilor dintre indivizi (tranzactionale vs. personale, simetrice vs. asimetrice) sau la relatiile afective (affective relations) dintre acestia (Shepherd, Weschler 1995: 103). Donald P. Cushman si Dudley D. Cahn arata ca variabilele care modeleaza comunicarea contribuie la definirea tipului de relatie dintre indivizi, ramânând constante în timpul procesului comunicativ: "for their effects are unique to a particular type of relationship and remain relatively constant throughout its developement" (1993: 139).

2. Analiza corpusului

Continuam expunerea noastra cu discutarea TFA din scrisorile mentionate în capitolul anterior. Inventarul TFA de care ne vom ocupa este constituit din: adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane + nume propriu; adjectiv în vocativ; adjectiv în vocativ + nume de rudenie; adjectiv în vocativ + nume de rudenie + nume propriu; nume de rudenie + adjectiv în vocativ; nume de rudenie + nume propriu + adjectiv în vocativ; diminutive în vocativ; nume de rudenie în vocativ + nume propriu; nume generice referitoare la persoane + nume de functii; adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane + nume de rudenie + nume propriu; pronume de politete, respectiv onorifice (realizari locutionale ale pronumelor de politete; GALR I, 2008: 216); pronume personale.

2.1. Situatii de comunicare personale

În corpusul nostru situatiile de comunicare personale sunt reprezentate atât de (1) relatii în cadrul familiei, cât si de (2) relatii de prietenie. Liliana Ionescu-Ruxandoiu arata ca "în cadrul familiei, caracterul nereciproc al relatiilor este dat de diferentele de vârsta, mai exact, de generatie" (1981: 241). În acest sens, selectarea TFA fiind conditionata, înainte de toate, de vârsta celor doi protagonisti ai situatiei de comunicare, remarcam ca Ion Creanga foloseste TFA fie în (A.1.) adresarea catre o persoana mai în vârsta (relatii asimetrice), fie în (A.2.) adresarea catre o persoana de vârsta apropiata (relatii simetrice).

2.1.1. Inferior - superior

În cele trei scrisori adresate unchiului matern, preotul Gheorghe Creanga, Ion Creanga întrebuinteaza o gama variata de termeni de rudenie - badita, lelita, mosule - utilizati, asa cum arata Ion Scurtu în lucrarea Termenii de înrudire în limba româna, în adresarea respectuoasa sau reverentioasa catre o persoana mai în vârsta, ruda sau nu cu emitatorul (1966: 265, 280, 12-15):

a) adjectiv în vocativ + nume de rudenie + nume propriu: "Sarut mîinile2 si pe dos, si pe fata, preaiubitilor mei badita si lelita Ecaterina" (ICO: 451) (în scrisoarea catre unchiul Gheorghe Creanga; nedatata); "Draga si iar draga Badita Gheorghe" (ICO: 454) (în scrisoarea din 5 iunie 1888 catre unchiul Gheorghe Creanga);

b) nume de rudenie + adjectiv în vocativ: "Mosule draga" (ICO: 455) (în scrisoarea din 2 iulie 1889 catre unchiul Gheorghe Creanga);

c) nume de rudenie + nume propriu + adjectiv în vocativ: "Badita Gheorghe draga, si preaiubite verisoare, Aneta si Elenuta" (ICO: 453) (în scrisoarea din 19 mai 1888 catre unchiul Gheorghe Creanga).

Alaturi de vârsta, caracterul asimetric al relatiilor dintre Ion Creanga si unchiul sau este determinat si de statutul social al protagonistilor situatiei de comunicare. Astfel, unchiul sau detinând o pozitie importanta în ierarhia sociala a epocii, cea de preot, Ion Creanga selecteaza termenii de adresare adecvati unei astfel de situatii de comunicare:

a) pronume de politete: "Dorim deci, ca si pe d-voastra aceasta simpla epistola sa va gaseasca în cel mai perfect grad al sanatatei si al fericirei!" (ICO: 451) (în scrisoarea catre unchiul Gheorghe Creanga; nedatata);

b) onorifice: "Al domniei-voastre serv!" (ICO: 4513) (în scrisoarea catre unchiul Gheorghe Creanga; nedatata); "Al sf.-voastre, Ion Creanga" (ICO: 455) (în scrisoarea din 5 iunie 1888 catre unchiul Gheorghe Creanga); "Ai sf.-voastre întru tot supusi fii sufletesti, Tinca si Ion Creanga" (ICO: 455) (în scrisoarea din 2 iulie 1889 catre unchiul Gheorghe Creanga).

2.1.2. Relatii simetrice

În scrisorile de care ne ocupam am identificat atât relatii simetrice în cadrul familiei, cât si relatii de prietenie.

Scrisorile adresate membrilor familiei se remarca prin predilectia pentru folosirea în adresare a unor termeni de rudenie, a diminutivelor sau a unor adjective "care implica o apreciere subiectiva a relatiei cu interlocutorul sau a însusirilor acestuia" (Ionescu-Ruxandoiu 1981: 241), anume draga si preaiubite, consecinta a gradului ridicat de apropiere dintre indivizi si a relatiilor afective (engl. affective relations) (Shepherd, Weschler 1995: 103) dintre Ion Creanga si destinatarii sai, fiind astfel o expresie a politetii pozitive:

a) diminutive în vocativ: "Elenuta, tare as vrè sa am vro 20 de coti sumani de noaten, buni pentru un suman pentru mine" (ICO: 450) (în scrisoarea catre sora Elena Creanga - Achitei din 30 august 1883); "Tinca" (ICO: 458, 459) (în scrisorile din 16 iunie 1884, 12 iulie 1884 catre Ecaterina Vartic);

b) adjectiv în vocativ + nume de rudenie + nume propriu: "Draga sora Elenuta" (ICO: 449) (în scrisoarea catre sora Elena Creanga - Achitei din 30 august 1883); "Badita Gheorghe draga, si preaiubite verisoare, Aneta si Elenuta" (ICO: 453) (în scrisoarea din 19 mai 1888 catre unchiul Gheorghe Creanga);

c) adjectiv în vocativ: "Afla, draga, ca si noi suntem sanatosi din mila lui D-zeu!" (ICO: 449) (în scrisoarea catre sora Elena Creanga - Achitei din 30 august 1883);

d) nume de rudenie în vocativ + nume propriu: "Frate Zahei" (ICO: 456) (în scrisoarea din 24 iunie 1884 catre fratele Zahei Creanga).

Pe lânga folosirea unor nume de rudenie în adresarea catre o ruda, am observat ca Ion Creanga întrebuinteaza unii termeni de rudenie si în adresarea catre o alta persoana de vârsta apropiata, anume frate si badie. În limba româna aceste nume de rudenie sunt utilizate în adresarea catre un outsider al in-group-ului familial atunci când relatia dintre cei doi indivizi se caracterizeaza prin respcet reciproc, grad înalt de apropiere si încredere (Scurtu 1966: 107-120, 265), acestia considerându-se rude spirituale. Folosirea numelor de rudenie în adresarea catre o persoana care nu este ruda cu emitatorul este considerata de Friederike Braun o utilizare fictiva (fictive use) a termenilor de rudenie (1988: 9).

Raportându-ne la contextul socio-cultural al epocii, am putea considera ca prestigiul lui Mihai Eminescu sau pozitia lui Vasile Conta (ministru al Instructiunii Publice si Cultelor) impun un relativ grad de asimetrie relatiilor pe care acestia le au cu Ion Creanga. În ciuda acestui fapt, aceste relatii se remarca prin simetrie, caci Ion Creanga frecventeaza Junimea îndrumat de Mihai Eminescu, iar cu Vasile Conta a fost coleg de clasa la Târgu Neamt. Astfel, folosirea unor nume de rudenie de catre Ion Creanga în adresarea catre Mihai Eminescu sau Vasile Conta reprezinta o marca a apropierii dintre indivizi:

a) nume de rudenie în vocativ + nume propriu: "Frate Conta, nu ne uita si scrie-mi cînd vii". (ICO:461) (în scrisoarea catre Vasile Conta); "Badie Mihai" (ICO: 464, 465, 466) (în scrisorile catre Mihai Eminescu); "Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe cînd hoinaream prin Ciric si Aroneanu, fara pic de gînduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul uitat si parasit de toti". (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Vino, frate Mihai, caci fara tine sunt strain". (ICO: 466) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu).

La fel ca în scrisorile destinate unor membri ai familiei, Ion Creanga foloseste în adresarea catre prietenii sai adjective care exprima sentimentele sau respectul pentru destinatarii sai:

a) adjectiv în vocativ: "Doru-mi este si mie de d-ta, draga, dar mare-i Cel-de-sus!" (ICO: 462) (în scrisoarea din 5 noiembrie 1885 catre A.C. Cuza);

b) adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane (+ nume propriu): "Iubite prietene" (ICO:461) (în scrisoarea catre Vasile Conta); "Stimabile si mult iubite d-le Cuza" (ICO: 462) (în scrisoarea din 5 noiembrie 1885 catre A.C. Cuza); "Iubite domnule Slavici" (ICO: 484) (în scrisoarea din 8 februarie 1882 catre Ioan Slavici); "Va rog dar, în puterea prietesugului, draga d-le Slavici, abateti-va, în treacat, pe la Socec, întrati în vorba cu el despre aceasta afacere, staruiti sa ne raspunda ori da ori ba si totodata comunicati-mi si dv. rezultatul!" (ICO: 484) (în scrisoarea din 8 februarie 1882 catre Ioan Slavici);

c) adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane + nume de rudenie + nume propriu: "Stimabile domnule si frate Slaviciu" (ICO: 482) (în scrisoarea din 21 octombrie 1878 catre Ioan Slavici).

Totodata, pe lânga gradul înalt de apropiere dintre Ion Creanga si destinatarii scrisorilor sale, se remarca si politetea sau respectul acordat acestora, evidentiindu-se chiar un sistem al politetii ierarhice3, concretizat la nivel lingvistic prin folosirea unor:

a) pronume de politete: "Ai plecat si mata din Iesi, lasînd în sufletul meu multa scîrba si amareala". (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Dar, iarta si mata, caci o prietenie care ne-a legat asa de strîns nu poate sa fie rupta fara de ciuda din partea aceluia care ramîne singur". (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Aceasta epistolie ti-o scriu în cerdacul unde de atîtea ori am stat împreuna, unde mata, uitîndu-te pe cerul plin de minunatii, îmi povesteai atîtea lucruri frumoase... frumoase..." (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Va rog dar, în puterea prietesugului, draga d-le Slavici, abateti-va, în treacat, pe la Socec, întrati în vorba cu el despre aceasta afacere, staruiti sa ne raspunda ori da ori ba si totodata comunicati-mi si dv. rezultatul!" (ICO: 484) (în scrisoarea din 8 februarie 1882 catre Ioan Slavici); "Doru-mi este si mie de d-ta, draga, dar mare-i Cel-de-sus!" (ICO: 462) (în scrisoarea din 5 noiembrie 1885 catre A.C. Cuza);

b) pronume personale: "Tu, te certi cu politicianii prin Timpul; ce-ai patit de te-ai facut asa razboinic?" (ICO: 467) (în scrisoarea catre Mihai Eminescu; nedatata).

Observam ca TFA evidentiaza predilectia pentru politetea pozitiva, nota definitorie a unor societati în care gradul de apropiere dintre indivizi este foarte ridicat si, mai ales, unde normele familiale devin, în urma acordului (tacit sau nu) dintre membrii comunitatii, norme sociale. Mai mult decât atât, modelul familial este matrice a relatiilor macrosociale, un argument în acest sens fiind folosirea unor nume de rudenie în adresarea catre prieteni (frate Conta, frate Mihai, badie Mihai, frate Slaviciu).

2.2. Situatii de comunicare tranzactionale

Analizând scrisorile lui Ion Creanga adresate unor politicieni, demnitari sau functionari din epoca, am identificat o singura subcategorie de relatii, nereciproce, caracterul asimetric al acestora fiind o consecinta fireasca a statutului social al indivizilor. Astfel, am remarcat o gama relativ omogena de TFA:

a) adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane + nume propriu: "Stimabile domnule Gane" (ICO: 468) (în scrisoarea din 28 noiembrie 1887 catre Nicu Gane); "Mult respectabile cuconule Mihalache" (ICO: 469) (în scrisoarea din 7 noiembrie 1888 catre Mihail Kogalniceanu); " Stimabile d-le Maiorescu" (ICO: 470, 476) (în scrisorile din 10 noiembrie 1876, 23 mai 1883 catre Titu Maiorescu); "Stimabile domnule Maiorescu" (ICO: 471, 472, 473, 474) (în scrisorile din 11 iunie 1881, 17 iunie 1881, 16 decembrie 1881, 23 noiembrie 1882 catre Titu Maiorescu); "Respectabile si mult iubite d-le Maiorescu" (ICO: 477) (în scrisoarea din 19 septembrie 1887 catre Titu Maiorescu); "Stimabile d-le Negrutzi," (ICO: 479) (în scrisoarea catre Costache Negruzzi din 6 martie 1877); "Stimabile d-le Negrutz" (ICO: 479) (în scrisoarea catre Costache Negruzzi din 22 februarie 1885); "Stimabile si mult iubite d-le Negruzzi!" (ICO: 481) (în scrisoarea catre Costache Negruzzi din 15 mai 1885);

b) pronume de politete: "D-voastra cred ca veti fi rîs si de mine si de dînsa, si cu drept cuvînt: pentru ca este o copilarie, scrisa de un om mai mult batrîn decît tînar; da' bine, da' rau, D-zeu stie" (ICO: 470) (în scrisoarea din 10 noiembrie 1876 catre Titu Maiorescu)

c) nume generice referitoare la persoane + nume de functii: "Domnule Presedinte" (ICO: 486) (în scrisoarea din 28 decembrie 1882 catre presedintele societatii România Juna); "Primiti, va rog, d-le Presedinte, încredintare despre stima si recunostinta ce va pastrez" (ICO: 486) (în scrisoarea din 28 decembrie 1882 catre presedintele societatii România Juna).

Dat fiind caracterul oficial al scrisorilor de care ne ocupam, remarcam ca nota generala a acestora este una protocolara, daca nu chiar solemna. Astfel, Ion Creanga îsi trateaza destinatarii cu respect si pretuire, dovada fiind adjectivele stimabile, respectabile, mult respectabile, mult iubite. Aceasta atitudine este evidentiata si de folosirea numelui domnule sau de cea a pronumelor de politete (D-voastra). Remarcam ca selectarea de catre Ion Creanga a acestor TFA indica deferenta, respectul pentru destinatar si, implicit, recunoasterea statutului social al acestuia (prin folosirea numelor de functii). Cu toate ca relatiile sociale dintre Ion Creanga si destinatarii sai sunt asimetrice, expresie a distantei sociale, identificam si marci ale politetii pozitive în aceste scrisori, ba mai mult, o oarecare (încercare de) apropiere între indivizi, ilustrata de utilizarea adjectivului mult iubite.

Comparând cele doua situatii de comunicare avute în vedere (personale vs. tranzactionale), remarcam ca Ion Creanga întrebuinteaza în scrisorile adresate surorii sale, lui Mihai Eminescu, lui Ioan Slavici sau A. C. Cuza unele TFA si în textul propriu-zis al epistolelor, nu numai în formulele de incipit sau de final. Astfel, gradul ridicat de apropiere dintre expeditor si destinatari, pretuirea sau respectul acordate acestora din urma se reflecta la nivel lingvistic printr-o serie de:

a) pronume: "Ai plecat si mata din Iesi, lasînd în sufletul meu multa scîrba si amareala" (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Dar, iarta si mata, caci o prietenie care ne-a legat asa de strîns nu poate sa fie rupta fara de ciuda din partea aceluia care ramîne singur" (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Aceasta epistolie ti-o scriu în cerdacul unde de atîtea ori am stat împreuna, unde mata, uitîndu-te pe cerul plin de minunatii, îmi povesteai atîtea lucruri frumoase... frumoase..." (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Va rog dar, în puterea prietesugului, draga d-le Slavici, abateti-va, în treacat, pe la Socec, întrati în vorba cu el despre aceasta afacere, staruiti sa ne raspunda ori da ori ba si totodata comunicati-mi si dv. rezultatul!" (ICO: 484) (în scrisoarea din 8 februarie 1882 catre Ioan Slavici); "Tu, te certi cu politicianii prin Timpul; ce-ai patit de te-ai facut asa razboinic?" (ICO: 467) (în scrisoarea catre Mihai Eminescu; nedatata);

b) nume de rudenie în vocativ (folosite în adresarea catre o persoana care nu este ruda cu emitatorul) + nume propriu: "Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe cînd hoinaream prin Ciric si Aroneanu, fara pic de gînduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul uitat si parasit de toti". (ICO: 464) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu); "Vino, frate Mihai, caci fara tine sunt strain". (ICO: 466) (în scrisoarea din decembrie 1877 catre Mihai Eminescu);

c) adjective în vocativ care surprind caracterul intim al relatiilor cu destinatarii sai,: "Afla, draga, ca si noi suntem sanatosi din mila lui D-zeu!" (ICO: 449) (în scrisoarea catre sora Elena Creanga - Achitei din 30 august 1883); "Doru-mi este si mie de d-ta, draga, dar mare-i Cel-de-sus!" (ICO: 462) (în scrisoarea din 5 noiembrie 1885 catre A.C. Cuza).

3. Concluzii

Am remarcat ca exista o relativa diversitate a tiparelor lingvistice ale TFA în scrisorile lui Ion Creanga: adjectiv în vocativ + nume generice referitoa re la persoane + nume propriu; adjectiv în vocativ; adjectiv în vocativ + nume de rudenie; adjectiv în vocativ + nume de rudenie + nume propriu; nume de rudenie + adjectiv în vocativ; nume de rudenie + nume propriu + adjectiv în vocativ; diminutive în vocativ; nume de rudenie în vocativ + nume propriu; nume generice referitoare la persoane + nume de functii; adjectiv în vocativ + nume generice referitoare la persoane + nume de rudenie + nume propriu; pronume de politete, respectiv onorifice; pronume personale.

Totodata, am observat ca variabilele care modeleaza comunicarea sunt reprezentate de diferentele biologice dintre indivizi, diferentele de statut socio-economic (Serbanescu 2007: 46), Ion Creanga fiind preocupat sa opereze selectia TFA si sa adapteze discursul în functie de: a) situatia de comunicare, b) vârsta sau sexul protagonistilor situatiei de comunicare, c) distanta sociala dintre acestia sau d) natura relatiilor (sociale, familiale, de prietenie) dintre interlocutori, tipologia relatiilor dintre indivizi imprimând unor termeni si formule de adresare trasaturi precum +/deferenta/, +/distanta discursiva/ si, în unele cazuri, +/afectivitate/.

Sidebar

Variables That Modify the Communication. Case Study: Terms of Address in Ion Creanga's Letters

Our paper explores the terms of address identified in 27 letters, where we registered a numerous inventory of terms of address used in personal or transactional communication. Taking into account the variables that modify communication, our research shows that Ion Creanga selects all terms of address according to the biological differences (age, sex) and socio-economic differences (status, position, culture, social distance) between him and his recipients. We also show that some of these terms of address are described by sets as /+deference/, /+discursive distance/ and, in some, cases, /+affectivity/.

Footnote

1 Vom folosi abrevierea TFA.

2 Am respectat ortografia din textul original.

3 Am preluat conceptul de la Alexandru Niculescu (Niculescu 1965).

References

Bibliografie

Braun 1988: Friederike Braun, Terms of Address: Problems of Patterns and Usage in Various Languages, Berlin, Mouton de Gruyter.

Ciolac 1999: Marina Ciolac, Sociolingvistica româneasca, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti.

Cushman, Dudley 1993: Donald P. Cushman, Dudley D. Cahn, "Mate Relationship Entry, and Communication Variables: A Preliminary Study", in Anne Maydan Niotera And Associates (eds.), Interpersonal Communication in Friend and Mate Relationship, Albany, State University of New York Press, p. 139-146.

GALR = Gramatica Limbii Române, volumul I (coord. Valeria Gutu Romalo), Bucuresti, Editura Academiei Române, 2008.

Ionescu-Ruxandoiu 1981: Liliana Ionescu-Ruxandoiu, Sociolingvisitca si semantica (Termeni de adresare în schitele lui I.L. Caragiale), în Coteanu, I., Wald, Lucia (eds.), Semantica si semiotica, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, p 240-257.

Knapp, Daly 2011: Mark L. Knapp, John A. Daly (eds.), The SAGE Handbook of Interpersonal Communication, Thousand Oaks, Sage.

Niculescu 1965: Alexandru Niculescu, Individualitatea limbii române între limbile romanice. Contributii gramaticale, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Scurtu 1966: Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba româna, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Shepherd Weschler 1995: Clovis Shepherd, Irving R. Weschler, "The Relation Between Three Interpersonal Variables and Communication Effectiveness: A Pilot Study", in Sociometry, Vol 18, No. 2 (May, 1995), p. 103-110.

Serbanescu 2007: Andra Serbanescu, Cum gândesc si cum vorbesc ceilalti. Prin labirintul culturilor, Iasi, Polirom, p. 15-77.

Worchel 1986: Stephen Worchel, "The Influence of Contextual Variables on Interpersonal Spacing", in Journal of Nonverbal Behaviour, vol. 10, Issue 4, p. 230-254.

Surse

ICO = Ion Creanga, Opere, Bucuresti, Minerva, 1982, reproducere dupa Ion Creanga, Opere I-II, editie îngrijita de Iorgu Iordan si Elisabeta Brâncus, Bucuresti, Editura Minerva, 1970.